Născută la miezul nopții (Vol. I)

Capitolul 22

Eva

Au mai trecut încă 2 luni.

Eu si Damien ne apropiem din ce în ce mai tare.

Acesta mi-a explicat tot ce a trebuit să știu pentru ziua în care voi face 18 ani.

Căldură verii începe să apără, împreună cu soarele pe care îl iubesc nespus.

Îmi deschid ochii și văd că stau pe pieptul lui Damien care se joacă cu parul meu.

-Neața ,iubito.

-Neața, uriașule! spun imbratisand-ul.

Însă acesta nu are nicio reacție.

- S-a întâmplat ceva..? întreb văzând că nici nu se uită la mine.

-Ce? ..Nu , iubito! Mă gândeam la cât de repede se apropie ziua în care vei face 18 ani. Ma gândeam la cum va fii să fi doar a mea , și tot felul de gânduri din acestea. îmi spune urcându-ma deasupra lui.

Acesta se ridică , punandu-se cu spatele de tăblia patului.

-Ti-am mai spus că ești frumoasă? mă întreabă analizandu-ma.

-În fiecare zi, uriașule! îi spun când acesta își pune palma peste obrazul meu.

Îmi pun mâinile de o parte si alta a gatului său, urmând să îmi apropii capul de umărul lui, pentru a dormii.

Nu am putut sa dorm prea bine aseară din cauza durerii de stomac,care începe să devină din ce în ce mai insuportabilă.

-Damien?

-Da ,iubito? îmi spune imbratisand-ma și punându-si capul în zona dintre umăr și gât.

-Cand îmi va trece durerea asta de stomac? Devine din ce în ce mai insuportabilă... spun,iar acesta încremenește.

Nu spune nimic.

Asta mă sperie..

-Îmi va trece vreodată, nu-i așa?

Nu răspunde.

-Damien.. . V-Voi murii din cauza asta? întreb în timp ce încep să tremur.

Nu răspunde.

Lacrimile încep să îmi curgă de pe obraji,pe umărul lui.

-Nu plânge ,iubito...

-Voi murii, Damien. Nu o sa pot sa mai fiu cu tine sau să facem un mic rod al iubirii noastre. spun iar cu asta izbucnesc în plâns.

-Nu vei murii, iubito! De asta îți dau în fiecare săptămână sa bei puțin din sângele meu. E dulce deoarece eu sunt alesul tău, iar efectul acestuia tine fix o săptămână. Când se va ajunge la acea vreme,eu te pot readuce la viață, doar ca .. vampir. îmi spune mângâindu-mi spatele.

-Atâta timp cat mă reîntorc la tine, nu contează în ce stare sunt. zic în timp ce mă calmez.

-Te iubesc,iubito.

-Și eu uriașule.

Adorm pe parcurs ce acesta îmi mângâie liniștitor spatele, ținandu-ma strâns în brațe.

***

Sunt trezită de durerea groaznică de stomac.

-Ce s-a întâmplat, iubito? spune Damien uitandu-se la mine.

-Mă doare... spun îngropându-mi fața în pieptul lui, îmbrățișându-mi strâns abdomenul.