INFERNO

Unu

Vernon

În sala de conferințe, eu tata și fratele meu Mateo, stăm și discutăm planurile viitoare pentru extindere.

În ce constă? Păi, se pare că familia Russo, nu-i destul de mulțumită cu teritoriul pe care îl ocupă, dar pe lângă asta, vrem să avem și spatele acoperit, în caz că se întâmplă ceva nedorit. Pe scurt legături strânse.

Mateo, fratele meu m-ai mic de douăzeci și șase de ani răsucește țigara printre degete în timp ce eu stau cu mâinile în sân plictisit.

—  După cum știți, Rusia este punctul forte în planul nostru.

Zice tata hotărât.

Mateo trage din țigară, așteptând ca eu să spun ceva. Nu aveam nimic de spus, am terminat-o cu Rusia. Să zicem că ultima dată aproape că am omorât pe cineva.

Văzând că nu zic nimic, Mateo ridică din umeri spunând:

— Și ce propui?

— De asta ne aflăm aici, dați idei.

Și se uită la mine. De parcă eu aș fi geniul aici. Nu mă gândeam la extinderea teritoriului, acum voiam să scap de vorbăria asta și să plec la jocul de poker.

— Păi ești prieten cu Ivan Volkov de decenii, nu vor să vă uniți?

— Nu chiar... asta-i problema.

Hopa? Ce s-a întâmplat? Dintr-odată marele Damiano Russo nu m-ai ține legătura cu prietenii lui? Ce păcat. S-au poate nu.

— Atunci ce dorește?

Întreabă fratele meu, fiind cel m-ai interesat de discuția asta.

— Nu el, ci noi.

Nu știu unde vrea să ajungă cu asta, dar să se miște repede.

— Noi?...

Întreabă fratele meu dintr-o dată foarte interesat.

— ...în ce?

Tata aruncă două plicuri pe masă.
Mateo ia una și o desface. Este o poză, și judecând după sclipirea din ochii lui cred că e ceva porno.

Scoate un pufnit, cu țigara între dinți, în timp ce tata rânjește.

— Singurul mod prin care este să ne avem spatele asigurat, este crearea relațiilor.

Mateo lasă plicul pe masă, și își i-a țigara dintre dinți, își lasă capul pe spate și suflă fumul de țigară.

— Unica și frumoasa Renata. Vechea mea simpatie...

Renata?

Renata Volkov. Fiica lui Ivan Volkov. Prima născută și ce-a m-ai răsfățată.

Deci și ea o să fie implicată?

În cele din urmă deschid și eu gura mormăind:

— Să nu bălești peste birou.

Zic eu batjocoritor.

Mateo îmi dă una peste braț.

— Taci, bulangiule, și acum mă gândesc la sânii ăia!

Îmi dau ochii peste cap.

— Afemeiatule...

Tot ce îi trece prin cap sunt sânii femeilor. Dacă aș enumera pe degete cate femei a regulat frate-miu, cred că ar fi fără numerar.

— E vina mea că tu nu o vezi atrăgătoare pe Heaven?

Strâng din dinți. Speram să nu m-ai aud numele ăsta vreodată.