INFERNO

Patru

Heaven

— De ce a leșinat!?

Vocea surorii mele Renata se aude pe fundal când deschid ochii.

— Asta nu-i treaba ta...bruneto.

— E sora mea, dobitocule! Ești dobitoc ca frate-tu!

Îmi duc o mână peste frunte îndreptându-mi atenția spre sora mea și... el.

Nu știam ce caută aici, și nu știam în ce cameră sunt, dar știu ce mi-a făcut. Vernon e un psihopat, m-a strâns de gât, și privirea lui rece și flămândă mi-a făcut inima să bubuie de groază. Am crezut că o să mor acolo.

— Nu urla, ești la fel de pițigăiată ca soră-ta!

Asta a fost replica lui.

— Mai bine pițigăiată decât dobitoacă ca tine!

Îmi zvâcnea capul de la țipetele lor.

— Puteți să nu vă m-ai certați atât?...

Mormăi eu atrăgând atenția.

Mă ridic pe fund uitându-mă la Vernon.

—...și tu, de ce ești aici?

— Am dreptul să fiu aici.

Ba nu avea. Nu avea dreptul să stea aici. Nu avea dreptul să pășească în viața mea.

Renata întoarce capul spre mine părând ușurată.

— În sfârșit te-ai trezit! El tocmai pleca, e prea dobitoc să stea.

Spune ea cu un ton critic.

— Sunt de acord...dispari Vernon.

Fusese un ordin. Nu dădusem ordine niciodată, m-ai ales cu un ton glacial.

Ochii lui se îngustează. Pufnește rânjind.

— Este ciudat cum de ai prins curaj să-mi vorbești așa...

Privirea lui îmi spunea totul. Avea să mă mănânce de vie.

—...sau o să te ascunzi după surioara ta delulu? Noi doi n-am terminat discuția.

Nu știu ce discuție ar m-ai vrea să poarte cu mine,dar mie mi-a ajuns să m-ai vorbesc cu el.

Renata: Delulu!?...

Întreabă sora mea ofensată.

—..dezvoltă!

— Ignoră-l nu merită.

Încerc să îmi calmez sora. Renata, spre deosebire de mine era mult m-ai vulcanică. Mult de tot. Eu eram...o fire calmă.

— Știu foarte bine că nu merită, nici el nici Mateo, dar...

Își întoarce capul spre Vernon.

—...mă scoateți din minți amândoi!

— Nu ne pasă de ce crezi tu, Renata...eu și Heaven vrem să rămânem singuri.

Nu.

Uram să fiu lăsată singură cu el. Cine știe ce mi-ar putea face?

— Și dacă eu nu vreau să plec?

— Atunci te parașutez eu!

Mârâie el la ea.

— A da? Îndrăznește, și o să te dobor!

Îmi venea să urlu: nu-l provoca, o să te omoare! O să mă tortureze pe mine!

— Vernon, lasă-mi sora în pace...