INFERNO

Douăzeci și șapte

Heaven

I-am spus.

I-am spus ce-am făcut în lipsa ei, iar acum Renata face ca tractorul. Încă nu-i vine să creadă că m-am lăsat sedusă de Vernon. Nici mie nu-mi vine să cred. Și trebuie să recunosc...ideea de a fugi înapoi în Rusia s-au să plec în Spania, se îndreaptă să cadă de pe balanță.

Nu vreau să fiu nefericită, dar sunt momente - ca cel care s-a petrecut cu câteva minute în urmă - care mă fac să bat în retragere.

Vernon era un om murdar. Era plin de sine și avea un orgoliu cât casa, dar... era ceva care îl măcina. Am văzut privirea din ochii lui ieri, când l-am îmbrățișat. Era abătută.

Vernon era și el om. Chiar dacă se purta m-ai mult ca un animal când se înfuria, dar avea sentimente, cu toții avem. Și acum, când mă gândesc că nunta este aproape, și la înțelegerea pe care am făcut-o, parcă ceva mă apăsa enorm.

Renata stă pe canapea.

— Ce ți-a făcut de te-a excitat asa tare!?

Este puțin iritată, dar nu o condamn.

- Ști tu, chestii...

- Of, Heaven. Nu-l mai lasă să te atingă.

- Nu pot... și ți-am spus, este diferit când e lângă mine.

- Dacă nu-l omori tu îl omor eu. Alege.

Nu voiam să o implic în asta, era ceva ce trebuie să rezolv de una singură, eu și Vernon. Doar noi doi.

- Nu-i nevoie, o să mă ocup eu de asta.

- Dar...

- Heaven.

Renata tace și amândouă întoarcem capul spre Vernon care stă la tocul ușii cu mâinile în buzunare. Înghit în sec.

- Putem vorbi? ...

Se uită la Renata.

- ...singuri.

Renata își dă ochii peste cap da să se ridice, dar o opresc spunând:

- Nu...o să plecăm noi.

Vernon ridică din umeri și mă așteaptă să să vin lângă el. Mă apropii încet iar brațul lui îmi cuprinde talia puțin. Mă conduce afară din cameră. Tot nu-mi spune nimic, așa că întreb eu:

- Ce vrei să vorbim?

- Nimic. Voiam să te scot din spelunca aia.

Clipesc.

- Tocmai ce ți-ai numit propria casă speluncă?

Scapă un zâmbet mic,dar dispare la fel de repede cum a și venit.

- Nu pune întrebări îngeraș, haide, te duc undeva.

- Unde?

Sper că nu iar în grădină.

- Vernon, nu-s îmbrăcată frumos.

- Iubito, orice ai purta, mereu o să fi frumoasă.

Simt că mi se îmbujorează obrajii. Vernon descuie mașina și îmi deschide portiera.

- Urcă.

- Nu o să-mi faci nimic?

Ridică o sprânceană, și îmi dau seama că poate n-ar fi trebuit să spun aia. Urc în tăcere.

În mașină mirosea a ... Vernon. Parfumul lui bărbătesc ușor înțepător...era irezistibil.

Pornește motorul mașinii și iese din parcare.