Ea este a mea!

3. În căutarea ei...

Lumea ei...

A plecat din spital înainte de a fi văzută sau chemată de acel băiat. Îi rămâne gândul la el, dar este o femeie logodită, nu are șanse, nu vrea șanse. Simte că a rămas fără putere. Ajunge acasă și se dezlănțuie iadul.

(Luca) Unde ai fost până la ora asta? De ce nu ai fost la lucru?
(Alison) Am fost la spital, m-am tăiat la mână! Scuze, mi s-a terminat bateria la telefon!
(Luca) Tu mă crezi prost? Arăt a prost? Vino aici, în genunchi! Cere-ți scuze!

Și da, eroina noastră trecea și prin astfel de lucruri. Era umilită și înjosită în mod repetat de cel care urma sa-i fie soț. Suportă, dar cine știe cât mai suportă?
Se pune la picioarele lui și își cere scuze...

(Alison) Îmi cer scuze! Iartă-mă!
(Lucas) Dă-i drumul la bucătărie și fa-mi ceva să mănânc! Marș...
(Alison) Imediat!

Cu lacrimi pe față și cu sufletul sfâșiat se îndreaptă către bucatarie. Se simte mizerabilă și o lașă. Prea multe bucurii nu mai are, poate dacă nu ar fi fost bărbatul ăla ar fi ales să explodeze odată cu mașina. O tânăra la început de drum care nu mai vede nicio ieșire către lumină! Ii pregătește masa și merge la duș, plânge în duș cât o țin plămânii și se descarcă. Adoarme pe canapeaua din sufragerie și o trezește alarma la ora 06:30.

(Alison) Bună dimineața! Ți-am pregătit micul dejun, merg la lucru!
(Lucas) Du-te! De fapt, bani?
(Alison) Poftim £100 sunt toți pe care îi am...
(Lucas) Păi dacă ai lucra în loc de a merge la spital, poate am avea și bani!
(Alison) Îmi cer scuze!

Își cere scuze și cu fața întunecată merge la lucru. Găsește o pisică mititică care pentru câteva minute îi aduce zâmbetul pe față!

(Alison) Te-aș lua acasă, dar ne-ar scoate Lucas pe amândouă afară!

Lasă pisica jos și își continuă drumul, dar nu prin parc, i se pare apăsător. Ajunge la muncă unde este certată de absența ei.

(Șefa) Să nu se mai întâmple!

Un motiv în plus ca eroinei noastre sa i se pară că nimănui nu-i pasă de ea.
Termină și ziua asta așa cum a început-o, fără speranță. Merge acasă unde are parte de puțină liniște, se pare cǎ Lucas nu este în preajmă. Profită de situație, își face un ceai și pornește muzica, se întinde pe canapea și savurează momentul care pare să o mai țină în viață. Se mai ridică și mai soarbe din când în când din ceai. Ar vrea să dispară, dar nu poate, pentru a dispărea este nevoie de curaj și ea nu îl are. Se gândește la bărbatul cu ochi albaștri și la cele trei cuvinte. Se ridică și se uită în oglindă...

(Alison) Frumoasă? Nici pe departe...uite cum arăt!

Spune cu voce tare dezamăgită de felul în care arată. Oprește muzica și stinge lumina, se așează pe canapea și privește în întuneric.

(Alison) Oare să merg să îl văd? Dar ce îi zic? De ce m-am dus?

Adoarme gândindu-se cum să facă să îl vadă mâine. Un zgomot puternic o trezește din somn. Lucas a venit acasă băut și cu chef de ceartă. Pentru ai evita nervi se încuie în baie și rămâne acolo până dimineață. De dimineață se pregătește și pleacă la lucru fără să scoată un sunet. Termină lucrul cu o oră mai devreme și vede un moment potrivit să viziteze băiatul cu ochii albaștri. Își face curaj și merge în salonul lui, îl găsește dormind  așa ca îi lasă un bilețel. Se apropie de el și îi mângâie părul, pare că i-a ajuns la inimǎ, e atât de aproape, dar totodată atât de departe.

(Alison) Ți-as întuneca viața!

Ia mâna de pe creștetul lui și pleacă. Se întoarce la viața ei nemaipomenită. Se oprește la părinții ei să îi vadă. Singurul căruia îi pasă de ea este fratele mai mare, Albert.

(Albert) Ce ai la mână?
(Alison) Am căzut! Nu e nimic grav! Voi cum sunteți?
(Albert) Cum ne știi, voi? Se comportă frumos cu tine?
(Alison) Da, nu îți fă griji pentru mine!
(Albert) Ai bani?
(Alison) Nu prea!
(Albert) Uite, ia de aici!
(Alison) Lasă să ai tu!
(Albert) Câte surori am?
(Alison) Mulțumesc! Te iubesc!
(Albert) Și eu! Fac orice pentru tine să știi!

Pare cǎ fratele ei a mai înveselit-o puțin. Pare că mai are scăpare din iadul ăsta. Se oprește la supermarket și cumpără una alta pentru acasă și se întâlnește cu Theo, coleg cu Lucas.

(Theo) Hei! Ce faci? Cum mai ești? Lucas?
(Alison) Bună! Bine, cu lucru! Lucas la cafenea cu voi, nu?
(Theo) Nu! Nu știi? Nu mai lucrează de două luni la cafenea!
(Alison) Poftim? Cum așa?
(Theo) Îți spun ceva, dar nu știi de la mine...
(Alison) Spune...
(Theo) Se pare ca s-a încurcat cu cei cu mafia!
(Alison) Nu cred! Nu ar face asta!
(Theo) Îmi pare rău, Alison! Așa am auzit și cu ei l-am și văzut!
(Alison) Aghh...Lucas...mulțumesc, Theo!  Ai grijă de tine!
(Theo) Și tu! Alison, să te ferești de ǎia! Ești fată bună!

Ceea ce i-a zis Theo o da peste cap complet. Frică îi devine și mai puternică, ce o să se facă? Cum să facă? Se gândește la ceva...oprește la magazin și cumpără un lacăt cu lanț pentru ușă și îl montează în dormitor imediat ce ajunge acasă. Îl acoperă cu o geacă să nu îi dea nimic de bănuit lui Lucas și încearcă să pară cat mai relaxată.

(Lucas) Unde ai fost azi? Ai plecat mai devreme de la muncă...
(Alison) Am fost la ai mei!
(Lucas) Și în altă parte?
(Alison) Nicăieri...

Se ridică brusc de pe scaun și o prinde de păr.

(Lucas) De ce mă minți? Nu ai fost la spital? Ce ai căutat?
(Alison) Lucas, ma doare! Am fost să se uite la mânǎ! 
(Lucas) La care? La asta?

O prinde de mână și o strânge până începe să-i picure sângele pe jos.

(Alison) Te rog, te implor, mă doare!

O împinge și cade la pământ.

(Lucas) Să strângi tot aici! Să faci curat!
(Alison) Da!

Vine și o prinde din nou de păr...

(Lucas) Nu am auzit!
(Alison) DA!
(Lucas) Aşa!

Cum să mai reziste biata fată? Unde să fugă? Cine să o ajute? Cui să-i facă rău? O fată care nu ar atinge nici măcar o floare...

(M-ar ajuta enorm dacă ați apasă pe steluța de la fiecare capitol, povestea ar urca în top și ar deveni mult mai ușor de văzut și de alții. mulțumesc!)