Ea este a mea!

5. Doar tu...

Steve o ridică pe Alison și o ia în brațe, o duce în dormitor și o așează pe pat. Îi așează perna și o învelește. Se uită la ea și o mângâie pe față. Ea doar plânge...

(Steve) Mă duc să îți aduc apă? Vrei?

Dǎ din cap. Steve merge și aduce apă și îi dea să bea. Ea se ghemuiește și își pune capul pe genunchi. Este foarte rănită și neputincioasă.

(Steve) O să fie bine, îți promit! Mă crezi? Uită-te la mine! Mă jur ca nu îți fac rău!
(Alison) Știu!
(Steve) Hai întinde-te!

Alison se întinde și el o învelește. Rămâne la marginea patului și o mângâie pe cap, într-un final ea adoarme. Steve este răpus de durere și de milă, dar nu zice nimic. Strânge din pumni și abia așteaptă ziua când se va răzbuna. Adoarme la marginea patului, ținând-o pe fata de mână.
Alison a reușit și a dormit puțin, este încă în stare de șoc, dar se trezește lângă Steve. Se uită la chipul lui, la barba lui, la părul și sprâncenele negre! Îl mângâie pe cap așa cum a făcut-o la spital. Se simte în siguranță lângă el, ceva ce nu a simțit până acum. Steve deschide ochii și se uită la ea, se uită în ochii ei.

(Steve) Bună dimineața! Îți este foame?
(Alison) Nu! Mai bine plec!

Se ridică din pat și se îndreaptă către ușǎ. Steve se pune în fața ei.

(Steve) Nu te las, nu te las să pleci! Nu așa!
(Alison) Vei avea probleme din cauza mea!
(Steve) Nu contează, deloc!
(Alison) Sunt prea îndurerată, te voi face să suferi!
(Steve) Nu îmi pasă! Nu te las să pleci! Dacă este nevoie stăm doar aici, nu mai ieșim afară! Numai fii tu bine!

Se apropie să o ia în brațe, dar Alison da un pas înapoi.

(Steve) Scuze! Păi mă duc să fac ceva să mâncăm! Iau și cheile...
(Alison) Stai!

Se îndreaptă către el și îl prinde în brațe, îi simte mirosul și mâinile lui care îi îmbrățișează trunchiul.

(Alison) Îți multumesc!

Îi dă drumul și se uită în ochii lui. Ochi albaștri ca marea.
Deși avea de gând să renunțe la ea, de acum în veci nu o mai lasă. De acum în veci nu îi mai dă drumul la mânǎ.
O ia de mână și se îndreaptă spre bucătărie. Alison se uită la cuțit.

(Steve) Mai bine îl iau de aici!
(Alison) Stai liniștit, am trecut peste!
(Steve) Vrei să îmi povestești ce s-a întâmplat?
(Alison) Nu, nu acum!
(Steve) Bine, cum vrei tu! Ce ai vrea sa mănânci?
(Alison) Nu îmi este poftă de nimic!
(Steve) Ok, păi ce zici de niște lapte?
(Alison) Da!
(Steve) Pregătesc astea și mergem în living, da?
(Alison) Da!

Se uită la el. Unde a fost oare până acum? Cum de nu a găsit-o mai devreme?

(Steve) Ce e?
(Alison) Nu știu cum te cheamă!
(Steve) Aaa...da! Steve Arnold ma numesc și sunt încântat de prezența ta!

Reușește să îi aducă zâmbetul pe față pentru o secundă.

(Steve) Ce frumoasă ești!

Îi dispare zâmbetul de pe față și ochii i se umplu de lacrimi.

(Steve) Îmi cer scuze!
(Alison) E vina mea, tot! Tot...
(Steve) Nu zi așa, te rog! O să găsim soluții împreună!
(Alison) Dacă eram mai urâtǎ nu încerca nimeni să mă violeze sau nu ajungeam cârpă de șters pe jos!
(Steve) Poftim?

Rămâne împietrit de ce a auzit...nu credea cǎ situația e atât de uratǎ. A crezut cǎ doar a lovit-o, nicidecum sa o violeze.
Nu mai poate judeca, nu mai poate gândi e complet blocat de ce a auzit!
Scapă laptele pe aragaz...