ȘAH - Regina și Nebunul +18 , Dark Romance, Erotic Vol. II

Capitolul 15 - Surpriză II

Cassie

În curtea regală a șahului, unde poveștile sunt scrise de conducătorul suprem, Regina, cu coroana ei strălucitoare joacă un rol de sacrificiu în jocul malefic al Regelui pentru a salva Nebunul. Sacrificiul ei, văzut ca o trădare de către Nebun, poartă la bază dragostea necondiționată pe care i-o poartă.

" Tu ești femeia vieții mele... " sunt cuvintele care mi-au rămas asemeni unui tatuaj în suflet. Parfumul lui încă se simte în dormitorul meu. Zâmbesc când îmi amintesc de momentele petrecute cu Xander. Încă îl simt înăuntrul meu și corpul meu tânjește după al său. Brațele sale mari, sărutările fierbinți și șoaptele de dragoste mi-au șters orice urmă de suferință. Felul unic în care ne consumăm de fiecare dată, mă înnebunește. Știu cine am fost înainte ca el să apară ca o furtună în viața mea, dar nu aș ști cine să fiu, după el.

Ușa dormitorului se deschide și pentru o secundă sper că el este cel care s-a întors. Zâmbetul îmi piere atunci când mama apare în fața mea, mai furioasă decât am văzut-o vreodată. Privirea ei îmi îngheață sufletul și acum sunt convinsă, că nu m-am înșelat în privința ei. Nimic nu o va face să se răzgândească. Prezența unui bărbat plin de tatuaje în dormitorul meu a făcut-o să joace un teatru ieftin pentru a-și salva pielea, dar

— Ascultă aici, nerecunoscătoare ce ești, îmi spune printre dinți, în timp ce îmi prinde strâns brațul.

— Mamă, oprește-te, îmi faci rău, șoptesc, dar nimic nu pare să o înduplece.

— Nu vreau să aud nimic, Kosandra! Te-ai purtat ca o ușuratică în casa tatălui tău!

— Vladimir e un monstru! Prefer să mor înainte decât să trăiesc alături de el.

— Ei bine, nu știu cine va muri astăzi. Tu? Vei muri tu, sau necioplitul ăla pe care l-ai adus aici?

— Să nu îndrăznești să îi faci rău, mamă!

— Nu vrei să îi fac rău? Desigur, că nu, șoptește ea, apoi mă eliberează din strânsoare și face un pas în spate. Eu nu îi voi face nici un rău. Cum aș putea?

— Te cunosc suficient de bine încât să știu că ai deja un plan în minte.

— Întotdeauna am un plan. Sunt Ludmilla Petrovich! Tu ai uitat cine ești? De când ai devenit așa? Kosandra, fii serioasă! Tatăl tău a murit în timp ce tu, ca o nerușinată te aruncai în brațele ăluia!

— Nu este adevărat! Eu și Xander, ne iubim.

— Cine e Xander? întreabă ridicând din sprânceană.

— Maxim.

— Deci nu este Maxim? Ați mințit! Știam eu! răspunde râzând ironic. Nu îți face griji, Dmitry trebuie să apară în orice moment.

— Nu îmi fac griji pentru asta. Dmitry știe deja.

— Indiferent de ceea ce va spune Dmitry, vreau să fii conștientă că soțul tău nu va avea milă pentru ceea ce ai făcut.

— Mă vei trăda? întreb iar ea își dă ochii peste cap, ca și când eu, propria sa fiică, nu am dreptul să întreb așa ceva.

— Totul depinde de alegerile tale, Kosandra. Gândește, alege tabăra în care vrei să fii, ca nu cumva Dmitry să își piardă fiul, îmi spune ridicând două degete în încercarea de a reprezenta două ghilimele, înainte să îl cunoască cu adevărat, continuă, apoi se întoarce cu spatele și închide ușa în urma sa.

Îmi iau inima în dinți, convinsă să o înfrunt. De această dată, eu voi fi cea care alege. Nimeni nu are acest drept, în afară de mine. Deschid ușa cu grijă, lăsând o clipă parfumul să se prelingă în întunericul coridorului. Cu fiecare pas, respirația îmi devine mai hotărâtă. Îmi strâng pumnii și încerc să îmi alung gândurile. Cobor treptele cu pași hotărâți, iar privirea îmi cade pe fotografiile de pe pereții, care poartă amintiri ale unui trecut în care lucrurile păreau mai simple.

Cu respirația întreruptă, privirea mea coboară în jos și se oprește asupra lui Vladimir. În mâinile lui, ține strâns un buchet impresionant de trandafiri, dar în locul unui zâmbet plin de înțelegere, chipul său este încărcat de o mândrie întunecată, iar ochii lui strălucesc într-un mod amenințător. Rămân încremenită, conștientă că acesta este momentul în care trebuie să iau o decizie. tensionat este la răscrucea destinelor noastre. Inima îmi bate cu putere, și simt cum frica mea, se transformă în hotărâre. Vladimir tace. Calmul lui este înfricoșător. Încerc să îmi adun curajul, știind că trebuie să fac o alegere pentru a-l salva pe Xander. Mă apropii tot mai mult, iar el rămâne nemișcat.

Zâmbesc slab și cu mâini tremurânde iau buchetul de trandafiri, iar el îmi zâmbește la rândul lui, dar de această dată simt că este sincer. Înghit în sec, atunci când spațiul dintre noi se reduce la un centimetru periculos, apoi, fără a spune un cuvânt, el își lipește buzele de ale mele.

Mi-l imaginez pe Xander, iar în această îmbrățișare, gândurile îmi chinuie sufletul: cât sunt dispusă să sacrific pentru a salva ceva atât de drag?

Vladimir își coboară mâinile peste talia mea și mă lipește tot mai mult de el. Simt că mă dorește și nu sunt pregătită să fac următorul pas. Xander ar înnebuni, dacă ar ști ce am de gând să fac și nu ar fi niciodată de acord. Realizez ce am făcut și în încercarea de a mă elibera din sărut, îl observ pe blond în fața ușii de la bibliotecă. Timpul pare să încetinească și aștept o reacție din partea lui. În următoarele secunde vom muri amândoi și dacă eu trebuie să mor, voi face tot ce îmi stă în putință să îl salvez.

Soțul meu își mută mâinile flămând peste coapsele mele. O lacrimă mi se prelinge, atunci când ochii lui verzi, mă spintecă la propriu. Îmi simt inima bătând sălbatic, atunci când Vladimir mă sărută pentru a doua oară, buchetul cade pe jos, iar eu îmi arunc brațele în jurul gâtului său și îi răspund sărutului. Este prea târziu să renunț la planul meu. Închid ochii și mă las condusă de Vladimir. Ușa de la bibliotecă se trântește și spre norocul meu, mă eliberează din brațele lui.

— Mulțumesc, iubito, îmi spune în timp ce mă sărută pe frunte și dintr-o dată pare să fie alt bărbat.

Îl urăsc din tot sufletul și cu fiecare moment care trece, îmi doresc tot mai mult, să fiu eu, cea care îl va omorî într-o zi. El pare să fie fericit și sunt convinsă că totul a fost plănuit de mama. Ridică buchetul de trandafiri de pe jos și îl așază cu grijă pe una dintre scări.

— Mergem? întreabă în timp ce îmi oferă brațul său.

Nu răspund, dar îi accept invitația. Vladimir se îndreaptă spre bibliotecă, iar atunci când intrăm, toate privirile se îndreaptă asupra noastră. Mama zâmbește mândră, iar soțul meu pare să fie în centrul atenției. Privirea întunecată a blondului mă îngenunchează, dar îmi dau silința să ascund acest lucru. Într-un final, am fost antrenată să îmi ascund sentimentele.

— Kosandra, mă bucur să te revăd după atât de mult timp, îmi spune Dmitry în timp ce se apropie.

Bătrânul Romanov îmi prinde palma între mâinile sale și îmi zâmbește sincer. Cred cu tărie, că este singurul care se bucură să mă vadă și îmi reamintesc încă o dată de mama, care m-a transformat într-o simplă negociere.

— Și eu mă bucur să te revăd, recunosc iar el dă din cap aprobator.

— Îmi pare rău că tu și fiul meu v-ați cunoscut în circumstanțe atăt de dificile, adaugă el, arătându-și regretul.

— Să nu ne aducem aminte de trecut, interveni mama rapid. Trebuie să ne bucurăm de momentul prezent, nu-i așa? continuă ea, schimbându-și privirea între mine și Xander.

Vladimir își încolăcește brațul în jurul taliei mele, trăgându-mă mai aproape. Aerul devine mai dens, simt cum presiunea crește, iar senzația de sufocare mă cuprinde. În acest moment, totul este posibil, iar Xander este singurul care poate salva situația.

— Cum să nu! Vorbești de parcă totul poate fi uitat într-o secundă! mârâie el, dar cu toate că are dreptate, sper să nu continue ceea ce a început.