ȘAH - Regina și Nebunul +18 , Dark Romance, Erotic Vol. II

Capitolul 12 - Strategii inutile II

Cassie

Pasiunea intensă și totodată distructivă ne atrage și ne îndepărtează în același timp fără să realizăm. Acest amestec de sentimente ne omoară sufletele și le macină în adâncuri, iar pe de altă parte, ne reunește. Dragostea pe care o simțim crește odată cu situațiile tensionate și conflictele prin care trecem. Fiecare despărțire este ca un preludiu, iar în momentul în care ne reîntâlnim, pasiunea este mai puternică decât noi și în loc să renunțăm, intrăm într-un alt joc.

Într-o spirală infernală, ne hrănim cu suferința și în umbra pericolului care ne înconjoară, suntem condamnați de o dragoste care în același timp, ne leagă și ne desparte într-un joc tragic, orchestrat de oricine altcineva în afară de noi.

Ochii lui verzi, asemeni unor pietre prețioase, deschid drumul spre labirintul sufletului meu. Privirea sa, de data aceasta, mă străbate cu blândețe și în același timp cu o adâncă îngrijorare. Nu a mai rămas nici urmă de bărbatul care și-a descărcat furia asupra mea în urmă cu doar câteva zile. Acum văd altceva - un suflet căutând răspunsuri, împovărat de regret.

Dacă mi-ar fi acordat ocazia să-i explic, totul ar fi fost diferit. Poate ar fi înțeles, poate că nu aș fi fost aici, acum. Sau ar fi putut decide să mă omoare. Aș fi preferat asta. Moartea era o opțiune mai puțin dureroasă. Cu toate acestea, nu pot să-l urăsc, chiar dacă inima mea e sfâșiată, deoarece știu că el este singurul care poate să-mi aducă alinare.

Regretul îi umbrește privirea. Pot să văd asta. Suntem doi rătăciți, care s-au intersectat la momentul nepotrivit, lăsând în urmă un peisaj de dureri și suferințe. Cu o delicatețe, degetul său îndepărtează o șuviță de păr care îmi atârna peste frunte, iar eu nu pot să nu zâmbesc. Gestul lui e ca o amintire caldă, mă simt "acasă" , într-un refugiu în care mă regăsesc.  Mi-era dor să simt atingerea sa, să respir mirosul său și să mă regăsesc în brațele care, m-au ținut mereu în siguranță. Trăiesc un moment de nedescris, ca o floare ce răsare în mijlocul dezastrului, dar în același timp pregătită să fie ruptă.

Mă sărută scurt pe buze și îi răspund cu un sărut adânc. Limba mea se împletește cu a lui și mă lipește de mijlocul său. Mâinile sale se strecoară peste genunchi și îmi ridică ușor materialul. Ne apropiem de pat și cad pe spate, iar el se așează deasupra mea. Nu vorbim, nu este nevoie. Trupurile noastre se cunosc prea bine. Ne pierdem printre așternuturi, ne iubim, ne plângem de milă și zâmbim în același timp. Nebunul a cucerit Regina și nimeni vreodată, nu va mai putea să îi înapoieze inima. Xander mă mângâie cu grijă și înghite în sec de fiecare dată când mă atinge peste vânătăile lăsate de Vladimir.

— Iartă-mă, îmi spune în timp ce se mișcă ușor deasupra mea.

— Xander...

— Iartă-mă iubito, iartă-mă, repetă și o lacrimă i se prelinge pe obraz.

Îmi cobor degetul, parcă mângâindu-i sufletul prin lacrimile care îi stau în colțul ochilor. Xander, cu ochii încărcați de durere și inimă sfâșiată, lasă lacrimile să-i curgă libere pentru a doua oară în fața mea, iar eu înțeleg, în sfârșit, cât de adânc simte regretul.

— Tu ești femeia vieții mele, Cassie, îmi șoptește slab, cuvintele lui purtate de o emoție pe care îmi este greu să o asimilez.

— Sunt? Întreb ca o adolescentă, iar asta  îl face să zâmbească scurt, un zâmbet amar și plin de amintiri întunecate.

— Hai să fugim împreună, iubito!

— Xander, ești sigur că vrei să îți asumi riscul ăsta? Cu Emiliya cum rămâne?