Topește-mi inima !

Capitolul 7

 Scânteia mea frumoasă se foiește în scaunul pasagerului. Am eșuat, sau cel puțin întâmpin probleme mari. Nu așa mari, problema are un metru ș-un trabuc. Cum să fiu așa idiot? Eu, marele cuceritor Sirius Smith mă îndrăgostesc fix în timpul unei misiuni, felicitări fraiere, mare realizare. Trebuie să mă opresc, să o evit, nu pot strica acum toată misiunea fix acum. Sau.

Bruneta își întinde mâna în speranța că o găsește pe a mea. Până să realizez ce vrea să facă se cuibărește mai bine în scaunul de piele a mașinii și își afundă fața în palma mea.

O, LA NAIBA! Mă las și eu pe scaunul mașinii cu mâna încă sub fața problemei mele. Îmi avânt celălalt braț sub cap ca să am o poziție favorabilă. Mă pierd printre gânduri cu privirea blocată fix pe poza veche și șifonată pe care o țin lipită de parasolarul din fața mea.

Fetița brunetă cu două codițe scurte împletite cu grijă și legate cu fundițe roșii zâmbește cu toți dinții. Are un corp fraged și subțirel, iar în spatele ei, băiețelul dolofan cu obrajii roșii și pufoși o îmbrățișează pe la spate. Are un zâmbet la fel de larg ca al ei. Dar băiețelul acela a murit odată cu accidentul acela nenorocit. Leo a murit odată cu părinții brunetei din brațele lui. Acolo a prins viață Sirius. Pe o nenorocită de autostradă. Într-un nenorocit de accident.

Îmi întorc capul spre ea, e inconfundabilă, identică. La fel de frumoasă ca atunci când eram mici. Respiră la fel, același ritm. Și eu, încă îmi aduc aminte ritmul în care respiră. Îmi trec trec palma peste față cu scopul de a-mi revenii din visare.

Îmi trec ușor degetul peste obrazul ei roșu, iar ea se alintă ca o pisică la atingerea mea. Zâmbesc involuntar la reacția ei. Telefonul începe să îmi vibreze în buzunar.

Opresc vibrația constantă și încerc să îmi sustrag mâna din capcana lui Helen. Se strâmbă deranjată de gestul meu, dar cască larg și își schimbă poziția eliberându-mi mâna. Înainte să ies din mașină ca să răspund la telefonul stricător de vise aprind cu mișcări lente căldura din bordul mașinii și îndrept toate sursele de căldură spre ea. Am primit ordin să am grijă de fundul ei obraznic, cred că asta se pune.

Ies precaut din mașină, o blochez să mă asigur că scânteia nu se trezește și o zbughește la prima clipire de ochi.

-Da, șefu! Răspund cu un ton minim ca să nu îmi trezesc prizoniera. Mă sprijin de capota neagră a mașinii și îmi afund o mână în buzunar.

-Sirius, la finalul săptămânii avem o misiune. O nouă lovitură. La Commerce Casino, o să fie o defilare de modă. Cele mai frumoase și bogate femei din America Centrală.

Mă foiesc pe suprafața capotei și îmi încrucișez picioarele relaxat de parcă nu tocmai mi se transmite un mesaj de maximă importanță. Săptămâna se termină cu o misiune. Polițistul ăsta mic și corupt e doar mâna dreaptă a marelui șef. El face partea murdară. Prinde într-un moment prost cele mai râvnite femei ale lumii și le face să dispară fără urmă. Una dintre cele mai mari rețele de proxenenți ai Americii.

-Detalii despre suspectul principal nu avem ?

-Christian Miller, normal Sirius. Doar el acoperă toată rețeaua asta. Îl urmăresc de ani de zile. Nici o greșeală. Nici o dovadă cu care să îl fac să înfunde pușcăria. Îl știm de când era mic.

-Câte ținte are pentru seara de defilare? îi evit frustrările. Știu, Christian este al naibii de precaut, sau cine îl conduce cel puțin știe să ascundă orice probă care l-ar putea incrimina în vreun fel.