Topește-mi inima !

Capitolul 9

   Nu cred că face așa ceva. Helen își dă cagula jos și întinde ambele mâini în semn de predare sau în semn că tocmai a surprins unul dintre cei mai mari proxeneți ai Americii.

Ochii lui Miller se măresc când îmi vede iubita care acum se așază pe parbrizul mașinii mele și se lasă să alunece până când pune picioarele pe pământ. Merge încrezătoare nenorocitul de Miller care slăbește strâmtoarea din jurul Silvianei.

La naiba iubito, să nu faci așa ceva! Rămân șocat parțial în interiorul mașinii privind la ce tocmai se petrece în fața mea.

-Pe mine mă vrei, Christian? Ia-mă! Uite, sunt chiar aici! Dar i-ați mâinile de pe Silviana. Miller execută la comandă ce spune bruneta mea frumoasă pe care în acest moment jur că aș baricada-o undeva când văd ce tocmai are de gând să facă.

Diaz o agață pe Silviana de braț și o scoate din raza oricărui pericol intrând cu ea în dubița blindată care apare chiar lângă scena care mă face să turbez. Nici nu vreau să îmi imaginez fața lui Miller dacă ar știi că eu sunt cel care mă uit la iubita mea care se predă singură chiar acum, aici și în fața mea. Nu vreau să îi văd satisfacția pe fața aia de fraier.

O prinde pe Helen și o imobilizează cu spatele la el și cu arma îndreptată spre capul ei ca să se asigure că nimeni nu are să tragă în direcția lui.

Și nimeni nu trage. La naiba! Nimeni nu trage!

Miller o dezarmează pe Helen în fața noastră după care o așază în una dintre mașinile lor și intră grăbit în ea ca să fie sigur că scapă. A o suta oară, lăsându-și toți oamenii înconjurați de agenții SWAT.

-La pământ, la pământ! Domnul Wilson iese din una dintre dubițele camuflate roșu de nervi. Pe toți îi duceți la audieri. Naiba să o ia de treabă Sirius, tocmai mi-a luat-o de sub nas! Strigă nervos către mine în timp ce cobor de pe plafonul mașinii printr-un salt.

Vreau să par detașat de situație, dar nu sunt. Doar gândul că pune mâna pe ea îmi face tensiunea să ajungă peste limita normalului și sângele să îmi clocotească în vene.

Dacă el e proxenet, eu cu siguranță devin ucigaș dacă se atinge de femeia mea.

-Dacă fata mea pățește ceva, jur pe ce am mai scump că vă zbor capetele! Mă amenință Wilson prinzându-mă de costum, chiar când îmi trag jos cagula de pe chip. Mă uit în jos spre el și aștept să îmi spună tot ce merit. Să mă facă nemernic, sau să-mi spună că nu-s bun de nimic, ori mai rău, că nu sunt demn să îi protejez fiica.

Nu sunt mândru că mi-a luat-o fix din fața ochilor fără nici măcar o străduință.

-Știe cine sunt! Mi se rostogolesc cuvintele pe buze și îmi mut raza vizuală de chipul lui. Și ochii mi se umezesc.

Ce dracu, Sirius? Plângi cumva?!

Strânsoarea lui Wilson se înmoaie și brațul îi cade pe lângă corp șocat. Dă doi pași în spate și își pune mâinile în cap, degetele lui pierzându-se prin părul la fel de negru ca al lui Helen, dar fire albe îi trădează adevărata vârstă. Începe să se plimbe agitat prin fața mea. Nu mă mișc, stau drept. În spatele lui toată lumea mișună și încătușează suspecții. Comisarul Diaz care a ajuns în urmă cu câteva momente îi încătușează pe suspecți. Alți polițiști iau declarații. Începe să plouă mărunt.

Wilson se oprește în fața mea gest care îmi readuce atenția asupra lui. Prima dată privește fix în pământ apoi ridică privirea încă uimită spre mine. Cu o mână își trece rapid peste barba la fel de neagră ca părul și își afundă mâna stângă în buzunar.