Topește-mi inima !

Capitolul 6

  -Nu port așa ceva nici după ce mor! Spun îngrozită când văd rochia neagră de catifea, are un decolteu adânc în formă de v, iar corsetul este bătut în pietricele argintii care sclipesc amenințător sub lumina difuză a candelabrului care atârnă în mijlocul camerei. Pe picior are o crăpătură adâncă, mai adâncă de cât aș purta eu, iar pe lângă toate astea crăpătura mai este și pe partea cu piciorul meu ghipsat, chiar arată penibil.

-De ce nu ? se bosumflă Silviana când îmi aude răspunsul. Mergem la balul de Crăciun, trebuie să arați superb. Gesticulează în timp ce se apropie de rochie și îmi face cu ochiul spre ea. O îmbraci, fără comentarii, azi ești pe mâna mea.

-Am un picior în ghips, Silvana. Cât de sexy poți fi cu un picior în ghips? Încep să mă agit de pe marginea patului de unde o privesc încruntându-mi dureros fruntea. Chiar are de gând să mă chinuie, simt asta.

Privesc uimită în oglinda care acoperă un perete din camera Silvianei. Am părul prins într-o coadă de cal, care îmi cade buclată până la partea de jos a spatelui, iar două șuvițe brunete mi se așază elegant peste față. Port un ruj roșu, iar rochia care îmi vine mai bine decât mă așteptam se mulează pe talia mea subțire. Umerii căzuți ai rochiei accentuează decolteul adânc pe care îl am. Ghipsul iese obraznic prin crăpătura care este atât de adâncă încât îmi lasă la vedere și un segment de piele albă ca laptele.

-Hm, merge, nu ? Apare Silvana din biroul ei, făcându-mă să tresar. Hai, nu te m-ai strâmba, merg să îi spun mamei că plecăm, te aștept jos. Deschide ușa și iese rapid cu un balans amenințător pe pantofii ei stiletto, albi care se potrivesc de minune cu rochia de culoare purpurie pe care o poartă, răsună în tot holul. Se întoarce înapoi, iar părul ei acum drept, mă amuză teribil, când intră grăbită să îmi spună ceva.

-Să nu iți uiți cârjele, se potrivesc cu rochia. Spune după care fuge împiedicându-se ca să nu o nimeresc cu ceva la auzul comentariului ei.

Oricât aș vrea ca intrarea mea să fie una de milioane, nu pot să scot cârjele mele din peisaj. În schimb Silvana pășește încrezătoare pe tocurile ei albe stiletto, rochia mov, decoltată în spate într-un V imens, strâns de niște panglici argintii care formează un corset mulat pe talia ei subțire. Silvana se îndreaptă la cea mai apropiată masă lăsându-mă în urma ei. Ridic privirea pentru a examina tot aranjamentul sălii la care am participat cu o forță minimă, ghirlandele roșii și aurii atârnă elegant prin totală sala, mesele cu punci-uri se întind pe partea stângă a sălii așezate frumos pe o față de masă din catifea roșie. Privirea îmi plonjează direct la masa rotundă de care stă sprijinit un bărbat înalt îmbrăcat într-un smoching scump, negru care se mulează indecent de perfect pe corpul care îmi este cunoscut. Privirea mea urcă ușor pe pieptul lui, și o opresc pe segmentul de piele tatuată pe care cămașa neagră o lasă să iasă la iveală sub privirea mea obraznică. Mă lovește impunător privirea lui care mă cercetează la fel de amănunțit cum o fac și eu. De ce am impresia că se uită la mine?

Pe fundal începe să răsune o melodie lentă, iar teoria de acum 2 minute mi se confirmă, când muntele de om începe să pornească în direcția mea pășind sigur pe el, se mișcă lent, foarte lent, precum în secvențele alea nenorocite din filmele de dragoste. Sper că nu vine spre mine ! Își ține mâna stângă afundată în materialul negru de stofă a pantalonilor. Privirea lui stă ațintită fix pe mine. Mă foiesc încă intimidată de privirea lui. Ajunge în fața mea, scoate mâna stângă din buzunar, abia acum observ că pe dosul pălmii are tatuat un șarpe care pare că vrea să ascundă ceea ce pare o arsură întinsă pe toată suprafața neacoperită a mâinii. Întoarce palma în sus, semn că vrea să îmi pierd mâna mică în imensitatea pălmii lui.