Transcendent fior, transcendentă întâmplare ce mi-a macerat sufletul ce, acum curge mult prea doloros
Și nu-mi mai închape mâinile să cuprind această durere și nici în inimă s-o afund căci m-ai sfâșiat cu a ta dulce și sfântă pulcritudine a minciunii
Și tot-n torentul gândurilor mă păstrează pustie, căci numai eu nu-i sunt singurul gând
Și deși tot ce am trăit m-a fermecat, devenind neomenesc m-a compleșit, pentru că doar un om nemilos poate învinge acest război a lacrimilor ce pulsează prin atâta dor neuitate
Chiar și cârma vieții m-a abandonat, lăsându-mă dezorientată să mai privesc la ceas ultima clipă a vieții
Mă scurg cu fiecare conștientizare că n-ai să-mi mai scrii, deși mi-aș dori să știu dacă măcar mă mai știi
În gândul tău nici nu te inplor să mă mai ții, dar nu aș dori ca tu să-mi fi singurul gând într-o minte ce și așa e zbuciumată de nefericire
Unul dintre o miile de gânduri și cel mai trist, e că eu ca și o semnificație pentru a ta viață, am fost doar un eveniment ephemeral când tu pentru mine ai fost sinecdoza mea
Dar oare mai contează când tu nici nu mă mai poți vedea?
Oare te doare undeva măcar puțin de nu-mi scrii? Nu prea îi vine a crede nici minții melele ultima întrebare adresată căci, trebuia să fii iubit mai întâi ca mai apoi să te simiți-n durere îndurerat de un suflet ce și numele încă nu ți l-a uitat
CITEȘTI
Ecouri în Uivers
PoesieCu o pasiune plină de culoare și o sinceritate copleșitoare, această carte de poezie te invită într-o călătorie emoționantă prin labirintul inimii și sufletului uman. Fiecare vers îți dezvăluie o altă nuanță a vieții, o altă senzație, o altă poveste...
