În grădina amintirilor mele, înflorită cu taina primului sărut,
Zămislesc versuri ca pe frunzele unei vechi cronici,
Când inima mea a fost captivă în lanțurile dorinței,
Și sufletul meu dansa în lumina ochilor lui
El era ca o stea căzătoare pe cerul nopții,
O promisiune strălucitoare, o tainică iluzie,
Cu ochii lui, oglinda sufletului său, o lume de mistere,
În care m-am pierdut fără de drum, într-un labirint al dorinței
În fiecare atingere, simțeam marea sărutând țărmul,
În fiecare râs, descopeream ecoul fericirii pure,
Dar vântul timpului a suflat aspru și nepăsător,
Și în trecerea lui, a luat cu el pasiunea, lasând doar amintirea
Acum, ca un călător pe mare, înlăuntrul sufletului meu,
Tânjesc după el, ca și cum ar fi fost o pasăre fugind spre cer,
Într-un peisaj de amurg, unde culorile sunt stropite cu nostalgie,
Și cuvintele sunt răstălmăcite de adierea melancoliei
Dar în ciuda distanței și a uitării, flacăra lui arde în mine,
Ca o făclie ce luminează în întunericul etern,
Prima mea dragoste, ca o floare de nufăr pe un lac adânc,
Încă înflorește în grădina inimii mele, pur și neschimbată
CITEȘTI
Ecouri în Uivers
PoesiaCu o pasiune plină de culoare și o sinceritate copleșitoare, această carte de poezie te invită într-o călătorie emoționantă prin labirintul inimii și sufletului uman. Fiecare vers îți dezvăluie o altă nuanță a vieții, o altă senzație, o altă poveste...
