Ecouri în Uivers

Veșmânt murdar

În sufletul meu, port veșminte de neliniște și amărăciune, zdrențuite și murdare de gânduri întunecate, ca o haină grea ce îmi apasă fiecare pas

Și încerc sa dezertez de tot ce înseamnă noi, de tot ce ne definește, o iubire neîmplinită a căruia poartă o ființă nepăsătoare și una răscolit de dezordinea sentimentală lăsată în urma sa, iar încercarea ei e în zadar, rămânând doar o călătorie nesfârșită încercând să evadeze din amintirea brațelor lui

Tot în jurul meu s-a zdruncinat, dar nu că ți-ar păsa ție, căci nu degeaba m-ai învăluit la infinitul abisului într-un veșmânt plin de patimi, un veșmânt murdar care îmi sfâșie inima în bucăți rând pe rând

Iar aroma lui îmi sparge ecoul lacrimilor ce le simt adânci în piept, precum miresmele vântului zbuciumate ce stau să zărească cu mare dispreț o mare de furtuni învolburată de un val de neputințe

Eu mă simt... nu că ți-ar păsa ție,dar îmi înec întreaga fiintă în veșmantul acesta , al slăbiciunii, încât mi-aș fi dorit din întregul meu suflet să nu te fi cunoscut în aceea zi

Însă e prea târziu de vreme ceasul pentru regrete ce ne prăbușesc într-o mare de întuneric, pe mine acompaniindu-mă desăvârșit cu suspine, iar pe tine doar cu voie bună și un viciu de a păcătui patându-ți sufletul pentru o aventură

Căci dintotdeauna ție ți-a plăcut viața, să iubești, să se îndure doar soarta de ce suflete lași-n să se prăbușească la podea
Și ce ai mai iubit să-ți culci capul pe pernă uitând totul ca și cum nu ar fi fost, ca și cum eu nu existam...

Iubirea mea ce ți-o purtam era pentru tine inexistentă, tu îmi voiai chiar și ultima respirație, voiai să mă deți, când în ochii tăi eu mă reflectam ca și când nici nu aș fi fost...iar eu aș fi însemnat pentru tine doar un obiect putred și nevaloros

În expresia "În sufletul meu, port veșminte de neliniște și amărăciune, zdrențuite și murdare de gânduri întunecate," metafora "veșminte de neliniște și amărăciune" nu se referă la haine murdare în sens literal. Aceste "veșminte" simbolizează stările emoționale negative pe care le poartă autorul. În loc să sugereze că hainele fizice sunt murdare, metafora descrie cum autorul se simte intern - iritat, amăgit și împovărat de gânduri și emoții negative. Astfel, "murdar" aici are un sens figurat, reflectând starea de spirit tulburată și neliniștită a autorului.

În această poezie, autoarea exprimă o iubire profundă și obsesivă față de un individ care rămâne rece și indiferent în fața sentimentelor ei. Autoarea își dedică sufletul și pasiunea acestui individ, însă el nu reacționează la fel de intens sau nu îi acordă importanța pe care și-o dorește ea. El este perceput ca fiind nepăsător și distant, lăsând-o pe autoare să se simtă abandonată și dezamăgită.

În plus, autoarea sugerează că individul este lipsit de moralitate și poate avea comportamente discutabile, fiind caracterizat implicit ca fiind de moravuri ușoare. Această caracterizare subliniază frustrarea și neîncrederea autoarei în fața relației lor, evidențiind discrepanța dintre iubirea ei profundă și comportamentul său dezamăgitor.

În concluzie, în poezie se conturează un tablou al unei iubiri neîmpărtășite și deziluzionate, în care autoarea se confruntă cu indiferența și lipsa de responsabilitate a persoanei iubite, iar acest lucru o face să se simtă abandonată și neliniștită.