Lacrimile tale curg precum un zid care stă să sfâșie a durerii tale fragede doruri
Și curg precum un asfințit ce își pierde lumina, lacrimile tale poartă un gust rece și amar, dar tu doar îl înghițit într-un dans al ecourilor mute
Și privești cu al tău suflet gol la zarea ce se destramă ca și când nimic nu s-ar fi întâmplat
Prima dată am crezut că e din nepăsare, dar asta îți este doar răspunsul amaraciunii, iar umbra ce se reflectă câtre lac izbucnește în întrebarea friguroasă a care răsunare îngheață fiecare împrejurare a sufletului meu
De ce eu am devenit acea ființă?
Iar privirea mea a devenit o zare îndurerată, un dor nexprimat și neînțeles de a omenirii aprige sulte
CITEȘTI
Ecouri în Uivers
PoésieCu o pasiune plină de culoare și o sinceritate copleșitoare, această carte de poezie te invită într-o călătorie emoționantă prin labirintul inimii și sufletului uman. Fiecare vers îți dezvăluie o altă nuanță a vieții, o altă senzație, o altă poveste...
