BLAZONUL NEGRU (I)

ȘAISPREZECE

    De ceea ce se temuse, nu scăpase. O banda de rebeli ii incercuiesc gălăgioși.
   - Luați poziție! Striga Bradley. Sa terminam cât mai repede cu ei! Avem cale lunga de străbătut, încât sa ne tina pe loc idioții ăștia!
   Din interiorul trasurii se puteau auzi țipete și urlete. Parca se repeta toată povestea. Săbiile se inclestau, tăiș pe tăiș suna pana în creirii ei.
    - O, nu, nu din nou, spune Carolynn îngrozită.
   - Nu-ti fie frica, draga mea, nu uita ca principala ocupație a blazonului negru sunt rebelii. Vei fi în siguranță. Încearcă Lilly sa-si încurajeze stăpâna.
   Era crunt. Sunetul mortii se auzea de peste tot din jur. Brusc, ușa trasurii se deschide și un bărbat slinos, știrb și urat mirositor își face aparitia. Dar capul ii cade, secerat, la picioare, intr-o clipa.
   - Rămâneți în trăsură, striga Bradley și se avanta din nou în lupta.
   Lilly se apleacă sa închidă ușa și își ia stăpâna în brate, încercând sa o liniștească.
   Cu timpul, țipetele erau tot mai rare, săbiile se inclestau tot mai puțin. Curând, nu se mai aude nimic și ușa trasurii se deschide din nou. Era Bradley, cu chipul stropit de sânge, cu armura pătată de sânge... Lilly îl împinge și sare afara, vomitand în spate pe iarba.
   - Ramai un pic la aer, sa-ti revi, spune Bradley și întra în trăsură, închizând ușa după el. Iar Lilly înțelege clar mesajul, sa aștepte pana iese el.
   - Lilly?
   Vocea ii era cunoscuta. Știa cine era, fără sa se întoarcă sa-l privească. Știa ca Benton o văzuse și recunoscuse.
   Fără tragere de inima, bruneta focoasa se întoarce ușor.
   - Sir Benton, spune ea încet și face o plecăciune.
   Acesta descaleca în graba și se repede sa o ia în brate.
   - Scuteste-ma de prostiile astea, spune el încet, strângând-o prea tare în brate. Știi cât te-am cautat? Unde ai dispărut? De ce?
   Prea socata sa-i poată răspunde, ea ii întoarce îmbrățișarea.
   - Cum de ești aici?
   - Sunt slujnica lui lady Carolynn.
   - Iisuse, nu pot sa cred ca te-am găsit.
   Benton ii da capul pe spate și ii cuprinde gura intr-un sărut adânc și înfometat. Își trimite limba adânc în gura ei, parca vrând s-o devoreze. Iar ea îl primește scancind de bucurie.

    - Ești bine, Carolynn?
   Vocea lui ragusita ii dădea mereu fiori. Interiorul trasurii părea prea ingust pentru statura lui masiva.
   - Da, sunt bine. Doar ca m-am speriat, atâta tot.
   Palma lui ii cuprinde obrazul, iar ea, inchide ochii și își culca obrazul în căldura palmei lui. Îl dezarmează naturalețea cu care ea ii cauta atingerea, faptul ca nu-i pasa ca era manjit de sânge, ca era desfigurat. Dacă l-ar fi tratat cu repulsie, i-ar fi făcut traiul mult mai ușor. Dar ea părea ca nu-i vede cicatricile odioase. Părea ca se simte confortabil în prezenta lui. Părea...
   Brusc, își retrage mana și da sa iasă din trăsură, dar întrebarea ei îl oprește cu mana pe mâner:
   - De ce nu m-ai sarutat?
   El se întoarce spre ea și o privește de parca vorbise în alta limba.
   - De ce nu m-ai sarutat, la finalul ceremoniei? De ce mi-ai refuzat dreptul sa ma simt mireasa adevărată?
   El clipește de câteva ori, apoi își drege glasul și ii spune incet:
   - Nu am crezut ca vrei sa o fac în văzul tuturor. Un desfigurat ca mine sa te sărute spre dezgustul tuturor. Pur și simplu m-am gândit ca nu îți dorești asta.
   E rândul ei sa clipeasca și sa se gândească la spusele lui. Deci o făcuse ca să o protejeze pe ea. Dar o mănâncă limba și nu se poate abtine:
   - Și dacă nu era nimeni în jur? Dacă eram numai noi doi, ca atunci La Moară?
   Întrebarea ei îl ia prin surprindere și încearcă sa înțeleagă unde bate ea.
   - Probabil te-as fi tratat cu același respect cuvenit.
   - Atunci ce a fost diferit, La Moară? Acolo de ce ai facut-o intr-un fel și aici în alt fel? Ce s-a schimbat?
   Întrebările ei, nedemne de o lady, îl enervează. Ii plăcea spiritul ei, dar îl punea în dificultate. Nici nu-si dorea o soție firava și leșinata, dar având în vedere cât de tare se întărise în pantaloni, doar pentru ca era aproape de ea și își amintise din nou, de sărutul acela, ii da un răspuns menit sa-i închidă gura:
    - Nu e nimic diferit, mylady, te-as fute chiar acum. Dacă sărutul acela îți dă bătăi de cap, imagineaza-ti ce o sa-ti fac dacă întru între picioarele tale. Dacă ma mai provoci mult, s-ar putea sa-mi cer drepturile matrimoniale. Crede-ma, zâna, nu-ti dorești. Te-as rupe toată, te-as tine numai în pat. Pentru ca o data ce încep, nu ma opresc ușor. Și s-ar putea sa te doară mai tare decât poți tu suporta. Asa ca stai cuminte și vezi-ti de treaba ta.
    Socul și oroarea din ochii ei îl fac sa ii fie scarba de propria persoana. Dar era un rău necesar. Trebuia sa stea la distanta de el, sa o tina la distanta, altfel, tot ce ii descrise în termeni socanti, se va întâmpla.
  Fără sa mai zică nimic, iese furtunos pe ușa trasurii. Afara, Benton și Lilly se sarutau de zor, de parca se devorau unul pe altul.
   - Iisuse, spune Bradley și își da ochii peste cap. Aveți răbdare pana ajungem! Lilly, lady Carolynn are nevoie de asistenta.
   Spunând asta, saltă în șa și repornește convoiul.