BLAZONUL NEGRU (I)

OPT

Pentru ca el nu zicea nimic, doar stătea în ușa și o privea intens, asa cum o făcea de obicei, ea se simte în dificultate. Încă nu-și puse armura. Ii studiază atent trupul puternic, brazdat de fibre încordate, ce era vizibil pe sub cămașă alba. Picioarele lungi, otelite de călărit, acoperite de niște pantaloni strâmți, ce evidentiau mușchii puternici.
Simțind ca i se înmoaie genunchii sub tensiunea privirii lui arzătoare, ea încearcă sa pășească spre el, dar se împiedică de tivul rochiei ce ii era cam lunga. Dintr-un salt rapid, el este lângă ea, bratele lui de fier o învăluie și privirea lui parca arunca flăcări. Mâinile ei micuțe se lipesc de pieptul lui puternic și cald. Îl privea cu teama, parca. Realizând cât de aproape era chipul lui de al ei, el întoarce capul intr-o parte, sa-si acopere partea stanga ce-l sluțea. Dar nu-i da drumul din bratele lui. Continua sa o tina lipita de el, fără sa-i pese ca nu se cuvine, ca e indecent sau ce mai zicea eticheta. În el se ducea o altfel de bătălie. Bătălia între dorinta de a o poseda chiar în acel moment, și onoarea de cavaler ce îl obliga sa nu se atingă de ea. Dar se întâmplă ceva, un gest extrem de delicat dar atât de intim și intens. Nimeni nu mai îndrăznise pana atunci, nici măcar Leila, sa facă un gest atât de necugetat. Zâna lui ii atinge obrazul desfigurat cu vârful degetelor ei delicate și ii îndreaptă privirea spre ea. Nici ea nu își da seama de ce face asta, pur și simplu i se părea nepotrivit ca el sa-si ascundă parte din ceea ce era el, pentru confortul ei.
Doar ca atingerea ei delicata, asa cum nu a mai fost atins de nici o femeie, în viata lui, trezește fiara din el. Fără sa gândească, își urmează impulsul și se apleacă brusc spre ea, lipind-o și mai mult de el și ii zdrobește buzele sub ale lui. Nesatul și nesatisfăcut, ii suge buzele cu sălbăticie, trimițând fiori pana în măduva oaselor ei, după fiecare suctiune flamanda urmata de mângâierea limbii lui.
Incapabila sa schițeze vreun gest, ea simte cum i se înmoaie picioarele și el o tine bine în bratele lui, captiva gurii lui lacome, ce ii devora buzele.
În continuare avid după gura la care se gandise de când o văzuse prima data, își trimite limba în explorare, în interiorul gurii ei dulce. Ii găsește limba fina, o mângâie și o dezmiarda cu a lui. Dupa fiecare incursiune în gura ei, revine asupra buzelor, sugandu-le cu pofta, muscandu-le cu lăcomie, apoi iar își trimite limba adânc un gura ei, pentru mai mult. De parca s-ar hrăni din ea, de parca ar muri dacă nu ar face-o. Simțind pe abdomen ceva tare, ea icneste ușor și el își da seama ca i-a simțit eractia și probabil s-a îngrozit. Cu regret, ii eliberează gura, dar ii lipește obrazul de pieptul lui și continua sa o tina strans în brate.
Ea gafaia, efectiv. Nu înțelegea ce i se întâmplase. Ce-i făcuse? Se simțea dezvirginata, cumva. Asta nu era un sărut, nu asa era un sărut normal. Buze pe buze si gata. Asa era un sărut cum se cuvine. El, ce Dumnezeu ii făcuse, de i se inmuiasera picioarele și nu mai era capabila sa gândească? Continua sa o tina lipita de el, intr-un mod atât de intim și protector. Simțea ca se topește.
- Ești mai bine? Întreabă el, fără sa-i dea drumul.
Vocea lui ragusita ii trimite fiori pana în suflet.
- Da, sunt bine. Poți sa-mi dai drumul. Spune ea, încercând sa nu facă mare caz din cele întâmplate. Sa se comporte ca și când nu s-a întâmplat nimic.
- Încă tremuri, spune el. Ai început sa tremuri de când am pus mana pe tine.
Cu obrazul lipit de pieptul lui cald, ea obiecteaza:
- Sunt bine, poți sa-mi dai drumul.
- Nu ai fost sarutata niciodată, constata el, obraznic.
- Nu e treaba ta! Îl repezeste ea, frustrata de conversația indecenta.
- Iisuse, cum tremuri, spune el, chinuit de dorinta, strangand-o și mai tare în brate.
Ea nu obiecteaza, se cuibărește mai bine și savurează sentimentul unic, incitant, cum nu mai simțise pana atunci. Deci Lilly avea dreptate. Bratele unui bărbat te pot face sa te simți magic.
- Da-mi drumul! Ii cere ea slab.
- Când vei înceta sa tremuri și vei fi sigura pe picioarele tale. Răspunde el încet.
Ar fi trebuit sa-l împingă și sa-l palmuiasca. În schimb, savurează confortul și protecția oferita se trupul lui puternic.
După clipe lungi, în care nici unul nu se miscase, el își slăbește strânsoarea și o depărtează puțin, sa-i poată privi ochii mari, verzi și superbi. Nici o urma de dezgust nu gasea in ei. Nici o urma de groaza sau repulsie. Il privea intr-un fel neajutorat, incat ii venea sa o manance.
Analizeaza obrajii roșii, buzele umflate și inrosite. Își trece degetul mare peste suprafața lor netedă. O lady nu este sarutata asa, niciodată. Nici măcar de către soțul ei. Iar el ii devorase gura cu lăcomie și sălbăticie. Incapabil sa se abțină, își trece buzele peste buzele ei, ușor și delicat, ca și când ar vrea sa repare daunele făcute. Ea nu mișca și nu respira. Era sigura ca dacă o va saruta din nou, în felul în care a facut-o mai devreme, va lesina. Cu siguranță va lesina, de data asta. Dar nu se întâmpla nimic. După ce-i mângâie buzele de câteva ori, cu buzele lui, se depărtează de ea și ii arunca peste umar, în timp ce iese din camera:
- Te aștept jos, mylady.
Ea da drumul aerului reținut în plămâni, inima începe sa bata din nou și simte nevoia sa se așeze. Ce Dumnezeu, s-a întâmplat? Ce tocmai s-a întâmplat?