BLAZONUL NEGRU (I)

ȘAIZECI

   Următoarele doua săptămâni trecuseră foarte repede. Noaptea dormeau puțin, printre reprize fierbinti de sex dezlantuit, ziua o petreceau împreună, povestind unul despre celalalt, cunoscandu-se mai bine. Făceau plimbări lungi prin gradina, oprindu-se mereu în foișor pentru o partidă scurta și intensa de sex. Făceau planuri de viitor. Un viitor ce suna atât de promițător și reconfortant. Orice făceau, nu-si puteau lua mâinile unul de pe celalalt. Se sărutau mereu, se mangaiau mereu și nu ratau nici o ocazie pentru sex.
   Brian simțea ca se sufocă de sentimentele intense ce le trăia cu ea. Nevoia de ea era tot mai mare, dragostea pentru ea creștea pe zi ce trece. Iar Carolynn se simțea ca o fetita prostuta și îndrăgostită. Era fericita, împlinită. Iar motivul era soțul ei tandru și atent. Pana și Brian era surprins de tandrețea de care era capabil, pe care nu crezuse ca o va putea manifesta vreodată. Dar soția lui dulce reușea sa scoată din el tot ce era mai frumos și mai nobil.
   - Tot nu mi-ai spus cum te-ai ales cu cicatricile de pe obraz, ii spune ea după ce își aranjează rochia, înainte sa părăsească foișorul.
   Brian se încheie la pantaloni, apoi rosteste zambind:
   - O sa-ti spun, intr-o zi...
   Zâmbind la rândul ei, înțelegătoare, ea se lipește de el pentru un sărut plin de pasiune și promisiuni.
   La întoarcere în conac, sir Riley îl aștepta pe Brian în fata porții.
   - Lord Bradley! Îl întâmpină acesta și descaleca.
   - Ce s-a întâmplat, sir Riley? Întreba Brian puțin ingrijorat.
   - Ma întorc dintr-o vizita scurta de la domeniul Noringthorn. Drumurile principale sunt controlate de rebeli. Noroc ca știu niște scurtături prin pădure. S-au înmulți, lord Bradley. Sunt mulți, ai dracu'! Și sunt tot mai aproape de domeniile Dale.
   Tânărul gesticula energic, îngrijorarea i se citea în priviri, respira neregulat. Probabil crezuse ca nu va mai ajunge acasă.
   Brian își subțiază buzele și strânge din maxilar. Trebuia sa acționeze degrabă. Se culcase pe o ureche în ultima vreme. Nu mai ieșise în campanii, nu mai controlase zonele problematice unde acționau rebelii. Lăsase totul la o parte și se bucurase din plin de soția lui. Dar isi neglijase îndatoririle.
   - Aduna toți cavalerii! Exclama el hotărât. Plecam imediat!
   - Acum? Întreabă Carolynn surprinsa și temătoare.
   - Da, acum! Răspunde Brian. Nu pot sa-i las sa înainteze. Nu ii las sa ajungă atât de aproape de Dale. De tine!
   - Dar...
   - Nu-ti face griji, iubito. Diseară vin sa-mi iau porția, șoptește el ca o promisiune pe care numai urechile ei o pot auzi.
   Dar inima ei nu se calmează din ritmul alert. Îngrijorarea nu ii părăsește sufletul. Chiar daca el o strânge în brate și o saruta cu foc, în fata cavalerului sau.
   - De fiecare data o sa ma întorc la tine, ii spune el cu buzele lipite de ale ei. Nu as rata o noapte cu tine, pentru nimic în lume. Nici măcar una!
   - Promiți?
   - Promit! Tu sa ai grija doar, când ne întoarcem, sa fie mâncare din belșug. Cavalerii mei trebuie ospătati cum se cuvine.
   - Desigur, mylord.
   - Sa nu ma aștepți la masa, mylady. Sa ma aștepți în pat. Pentru ca o sa vin flamand, dar cu alt fel de foame.
   O mai saruta o data și cere sa i se pregătească calul și armura. Trebuia sa acționeze imediat. Nenorocitii erau prea aproape. De unde naiba apăreau tot mai mulți?! Ceva se intampla...
   Era convins ca oricât de multi erau, rebelii nu ar fi avut curajul sa pătrundă în Dale, dar era destul de supărător faptul ca s-au aventurat atât de aproape.
   Cat ținea granița ținutului, era un drum care era folosit ca ruta sigura pentru comerț. Tocmai pentru ca veghea ordinul negru asupra acestui traseu. Dacă negustorii incepeau sa fie atacați, comerțul ar avea mult de suferit, prin urmare și prosperitatea ținutului, a tuturor. Fapt care ar fi condus la răscoale și înmulțirea drastica a rebelilor, lucrurile ar fi scăpat de sub control și în scurt timp vor fi în plin război. Era o reacție în lanț. Negoțul ținea viata tuturor pe linia de plutire. Pe timp de pace, comerțul era în floare. Era vital, pentru menținerea păcii. Nu va permite ca soția lui sa trăiască ororile unui război.
   După ce își pune armura și se înarmează, iese hotărât din conac. La poarta, era așteptat de cavalerii lui, pregătiți de vânătoare, calul lui ce începe sa necheze ușor, la vederea stăpânului și soția lui, cu ochii ușor umezi, în al căror smarald se citea îngrijorarea.
   Se oprește în dreptul ei și ii cuprinde talia cu o mana, lipind-o de metalul rece care îl acoperea.
   - Nu-ti fie teama, iubita mea. Spune el încet, doar pentru urechile ei. Ma întorc repede. Maine vom ieși din nou, dar ne vom întoarce la fel de repede. Ii atacam în reprize scurte, fulger. Nu ai de ce sa-ti faci griji. Cavalerii mei sunt bine pregătiți pentru asa ceva.
   Se apleacă si își lipește buzele de ale ei, intr-un sărut scurt, dar plin de promisiuni. Apoi se depărtează de ea și înaintează spre calul ce îl aștepta nerăbdător.
   - Brian! Striga ea în urma lui, cu o ușoară disperare în voce.
   El tocmai voia sa își pună coiful, dar se întoarce sa o priveasca.
   - Te iubesc! Spune ea încet, dar el o aude. Nu-i aude vocea, dar ii aude cuvintele, i le citește de pe buze, i le simte.
   Se repede spre ea, o strânge în brate, lipindu-i trupul firav de armura rece și o saruta cu sete. De parca si-ar lua putere din sărutul acela plin de pasiune și promisiuni. Nu ii pasa ca o face în fata cavalerilor lui. Aceștia începeau sa chiuie voiosi, dar el nu-i auzea. În urechile lui răsunau doar cuvintele ei. Soția lui ii spuse clar și răspicat ca îl iubește. Cu atât mai mult trebuia sa înlăture orice pericol din preajma ei. Pentru iubirea ei ar dărâma și munții.
   Se desprinde de ea, intr-un final, fără tragere de inima și fără nici un cuvânt, se întoarce la calul lui și incaleca.