Umbra De Dincolo De Fereastră (Pauză)

Capitolul 20

Heath

— Ce bine dispus ești. Îmi spune Arden, lăsându-și o mână pe spateaza canapelei mele.

— Am cucerit-o. Spun eu sorbând din sticla mea de ciob, de bere. În sfârșit, am făcut-o.

— Sau poate pur și simplu e doar atrasă sexual de tine.

Întorc capul spre el și cad în gânduri, mușcându-mi interiorul obrazului.

— Nah... nu pare...

Îi spun eu și îmi trântesc spatele pe spateaza canapelei, gândindu-mă la ochii săi, atât de vii și de veseli în momentul în care i-am dăruit acel buchet cu trandafiri.

Nu pare că tot ce vrea ar fi să facă sex cu mine și atât. Pare atât de... fericită atunci când se află cu mine.

E extrem de frumoasă fata asta. Combinație perfectă de trăsături. Și aceste trăsături mi-au întors mințile încă din momentul în care am văzut-o prima dată în persoană, la intrarea acelui magazin...

Acei ochi albaștri, închiși, de culoarea Oceanului Atlantic. Și părul său castaniu lung, care-i curge pe trup ca o cascadă mirifică.

În ochii mei era o zeiță. Una binecuvântată de către Zeița Frumuseții cu aceste trăsături care nu doar pe mine, ci pe orice bărbat ar putea să-l seducă.

Dar din fericire pentru mine, și din nefericire pentru ei, era doar a mea acum. Doar a mea. Și era și din înainte să îmi dezvălui adevărata identitate.

— Te gândești la ea, hă? Îmi strică Arden gândurile, punând sticla goală de bere - pe care habar n-am când a terminat-o așa repede - pe măsuța de cafea.

— Știi... încep eu și dau vag din cap. De când mi-am dezvăluit identitatea față de ea, parcă faptul să o urmăresc nu mai are același farmec, deoarece dacă o voi face din nou, și ea va simți din nou acel sentiment că cineva se află în spatele ei, își va da seama cine este persoana respectivă.

Oftez și cad din nou în apele tulburi ale gândurilor mele, care au dat năvală atât de brusc încât m-a făcut să închid ochii pentru câteva secunde.

— Crezi că m-am grăbit? Îl întreb și îmi iau telefonul de pe măsuța de cafea, verificându-i locația lui Amelie, care se află în continuare la o cafenea.

El ridică din umeri scurt și își trosnește degetele mâinilor.

— Nu e vina mea că nu vrei să îți cauți un loc de muncă pentru a-ți pierde timpul.

Îmi dau ochii peste cap. N-am idee de câte ori mi-a reproșat asta, dar a făcut-o de multe ori.

— Ce puii mei loc de muncă ca lumea aș găsi eu fără studii suplimentare, Arden!? Mă răstesc la el frustrat.

El își dă ochii peste cap.

— Ești prost sau te prefaci?

Îl scrutez cu privirea și el își dă ochii peste cap, ridicând din umeri.

— Nu știu. Operator call centre. Frizer! dă el exemplu.