Umbra De Dincolo De Fereastră (Pauză)

Capitolul 21

Amelie

Mă aflu alături de Heath în dormitorul meu. În pat. Este dimineață. Soarele tocmai ce a început să ivească.

Ne-am petrecut noaptea împreună și de data asta, după ceva timp de când n-am mai făcut-o.

Bărbatul ăsta e cald. Poate chiar prea cald pentru a fi real. Încă am impresia că el nu există, și că trăiesc într-un vis deosebit din care nu mă pot trezi.

Cine ar fi crezut că bărbatul care mă urmărea pe stradă și-mi punea trandafiri și bilețele la ușă putea fi acest bărbat perfect?

Ca să fiu sinceră, mi-am dat seama de ceva timp că cineva mă urmărește, îi simțeam prezența în spatele meu. Dar am tot încercat să nu-i dau importanță, chiar dacă eram complet paranoică. Mă gândeam că poate fi un inamic al fratelui meu care încerca să-mi facă rău pentru ai face lui Kaiden însuși rău.

Întotdeauna am știut că voi avea mari probleme când vine vorba de fratele meu. El are câțiva dușmani, care mă cunosc și pe mine, și mă gândeam că acele persoane pot veni oricând, de oriunde să-mi facă rău.

Am realizat încă din timpul în care Kaiden se află în închisoare că eu n-am fost niciodată binecuvântată cu o viață normală, și că nu voi avea niciodată una.

Același lucru am crezut și acum câteva luni, când acel bărbat dubios m-a urmărit pe stradă, și m-a salvat Heath. Că acel bărbat era unul din inamicii fratelui meu.

Hm... Heath...

Acum, în timp ce se afla la spatele meu, cu o mână înfășurată în jurul taliei mele și cu cealaltă îmi mângâia cu mișcări delicate piciorul, mi-am dat seama că încă de la început a jucat tot. A fost un jucător bun. Poate chiar prea bun.

Poate adevărul este că tot ce a făcut pentru mine a fost să-mi ajungă la inimă. Să mă îndrăgostesc de el. Și chiar a reușit. Prima oară când ne-am văzut, la acel magazin, când m-a adus acasă. Trandafirii. Momentul în care m-a salvat de acel bărbat care mă urmărea. Biletele. Rochia pe care s-a oferit să mi-o cumpere. Momentul în care ne-am întâlnit la acea petrecere de la facultate...

Totul se leagă. El a plănuit tot. Și planul lui are sfârșit victorios, deoarece chiar m-am îndrăgostit repede și fără nici o speranță de el.

Îi simt respirația caldă pe gâtul meu, continuând să-mi mângâie piciorul cu mâna lui aspră.

Era îmbrăcat doar într-o pereche de pantaloni scurți, și eu cu o rochie neagră de noapte pe care am purtat-o aseară, înainte ca el să mi-o scoată. Este totuși ușor ridicată, pentru a avea el acces la pielea mea goală.

Îmi mișc mâna, și o pun peste a lui.

— Îmi vei da vreodată accesul să te cunosc îndeajuns? Îl întreb cu glasul ușor firav, zgâindu-mă la bucata de fereastră care nu este acoperită de către draperia grena, din catifea.

Îl simt cum răsufla asupra cefei mele. Respirația sa îmi transmite un milion de furnicături în tot corpul.

— Promit că-ți voi mărturisi totul, iubito... Rostește el la urechea mea.

Vocea lui e ușor răgușită. Seducătoare din toate punctele de vedere. Simt cum își coboară capul și cum își lipește buzele de umărul meu, sărutându-l ușor și lasciv, ridicându-și mâna mai sus pe piciorul meu, ridicând și mai mult materialul negru și fin al rochiei mele de seară.