Umbra De Dincolo De Fereastră (Pauză)

Capitolul 9

Amelie

Au trecut câteva zile de la momentul cutremurător avut cu bărbatul care mă urmărea. De atunci, nu mai îndrăznesc să mai calc pe afară seara. Nu întotdeauna e Heath Wyatt aici să mă salveze. 

Când terminam cursurile pe ziua respectivă, mergeam la magazin, cumpăram câteva alimente necesare și după plecam acasă. Așa cum am făcut și azi. Mâine e sâmbătă, o să am timp să mă odihnesc mai mult. Știu că trebuie să-mi găsesc un job cât mai curând posibil, dar chiar habar nu am unde să merg...

Mă holbez la trandafirul alb și ofilit de pe masă, căruia petale au început să cadă. Nu știu de ce l-am păstrat și de ce nu l-am aruncat din primul moment la gunoi. Probabil frumusețea și mireasma lui m-au împiedicat să-l arunc. Dar l-am lăsat zile întregi pe insula de bucătărie, neatins de-a dreptul, și a ajuns să se ofilească.

Gândul că poate că cineva dubios, care vrea să-mi facă rău, mi-a pus trandafirul ăsta la ușă drept momeală. Poate este un dușman de al lui frate-miu, care știe că eu sunt un punct vulnerabil de al lui, sau poate e cineva de la facultate care și-a pus pata neagră pe mine.

Mă reped la trandafir, și când îl iau de coroană tulpina îi cade pe podea și rămân doar cu petalele albe, ofilite dar totuși mirifice. Alung gândurile absurde și arunc petalele în coșul de gunoi, urmate de tulpina de pe podea. 

Nu știu ce naibii să mai spun, ce să mai gândesc chiar. Am visat să locuiesc în orașul ăsta încă de când eram mică, chiar înainte ca mama mea biologică, Helen, să moară.

Dar de când m-am mutat aici parcă se întâmplă chestii ciudate. Prima dată m-am întâlnit cu Kaiden aici, proaspăt evadat din închisoare. După l-am întâlnit pe Heath Wyatt, pe care nu reușesc să înțeleg de ce naibii mă tot intersectez cu el. După au început să apară prezentele bizare pe care le simt, dar nu le găsesc niciodată. După Kaiden a plecat fără știre, cine știe unde. După am primit un trandafir ciudat la ușă, la miezul nopții, însoțind de bilețelul și mesajul scris frumos de mână, pe care nu mi-l pot scoate din cap. După am dat de bărbatul dubios care mă urmărea, și să vezi și să nu crezi, o coincidență ciudată.

Heath îl cunoaște pe fratele meu. Poate nu e nimic adevărat. Poate că Heath de fapt este un escroc, un dușman de al fratelui meu care încearcă să-i facă rău lui prin intermediul meu.

În acest moment mă aflu la insula mare de bucătărie, înconjurată peste o grămadă de cărți, manuale, foi goale și o grămadă de pixuri într-un penar.

Încerc să învăț și să memorez, dar din nefericire, sunt incapabilă acum.

Este aproape doisprezece noaptea, și eu nu m-am ridicat de pe scaunul ăsta de mai bine de cinci ore. Nu am mâncat, doar am băut puțină apă. Îmi doresc să mă cert cu cineva. Poate m-aș certa cu frate-miu, dar mi-e că-l deranjez, și înainte să mă cert eu cu el, se ceartă el cu mine.

Mi-a plăcut întotdeauna să-l enervez pe frate-miu. Dar, totodată, și lui i-a, și îi place să mă scoată pe mine din sărite. Doamne, și sunt tare supărată pe el că nu m-a anunțat că pleacă. Pot să jur că s-a întors la mafia aia tâmpită. S-a întors la Zack Foster. Pfft. Nu l-am agreat pe prefăcutul ăla. Zack Foster ne este văr mie și fratelui meu. Kaiden și Zack s-au oarecum înțeles, în schimb, eu rar, foarte rar, interacționam cu el. 

Când vine vorba de băieți, singurul băiat de care am fost iubită a fost și este fratele meu, și poate și tata. Dar în lumea mea, tata se află pe fundul oceanului. Încă de când eram mică, tata și frumoasa lui nouă soție, Daiana (o consider în continuare o târfă), ei doi continuau să mă doboare, și fratele meu, de fiecare dată, făcea eforturi enorme pentru a mă ridica și a mă menține în picioare. Părinții îmi tăiau aripile, și fratele meu mai mare de cosea înapoi.