Umbra De Dincolo De Fereastră (Pauză)

Capitolul 8

Heath

— Heath!

Ridică ea glasul la mine când încep să-l lovesc pe nenorocitul care a îndrăznit să se aproprie de Amelie.

Când Dainn m-a sunat, în secunda doi după ce mi-a spus că sora lui e urmărită de un bădăran dubios pe stradă, lângă Parcul Central, am apăsat pedala aia de accelerație de am crezut că voi intra într-un copac.

Idiotul chiar a plecat, și a lăsat-o pe fata asta singură în orașul ăsta mare. Mă rog, dacă nu-l scoteam din pușcărie ea tot era singură pe aici.

Mâinile ei mici și fine încearcă să mă tragă departe de idiotul pe care îl tot lovesc.

— Lasă-l în pace! Îl omori!

Spune ea și eu într-un final mă ridic și mă îndepărtez de bărbatul plin de sânge și leșinat pe asfalt.

— Idiotul ăsta a încercat să te răpească, frumoaso! Îi spun eu, fără nici un fel de sarcasm.

Spaima este întipărită pe chipul ei frumos și angelic. Mă pot pierde imediat în ochi aceia frumoși de culoarea oceanului.

Ea își coboară ochii la bărbatul de la picioarele noastre, plin de sânge și rănit, și după înapoi la mine.

— Haide, o iau de braț, să mergem înainte să se trezească mortul ăsta.

Ea vine după mine, chiar dacă o țin de braț, dar nu scapă bărbatul din ochi.

— Lasă-l, continui, nu îți merită compasiunea.

Ea întoarce capul în față și îi deschid portiera, ea se așază numaidecât pe loc. Eu traversez imediat mașina și apăs ambreiajul, plecând de pe loc.

— Te-a apelat fratele meu? Vocea ei fină îmi învăluie auzul și îmi vine să-i închid gura cu un sărut, unul dulce, care se transformă într-unul pasional și după pe bancheta din spate.

Dar nu o pot face. Nu e momentul potrivit. Doar câteva săptămâni sa treacă pe lângă noi, și atunci îmi voi pune amprenta pe ea. Și atunci o voi face fără nici un fel de milă.

Aprob din cap, rotind volanul la o curbă.

— Da. Îi răspund sec, ea își pune centura de siguranță.

— Îl cunoști? Mă întreabă.

Nu vreau să știe asta. Frate-su mi-ar strica toate planurile, oricum el habar nu are de ce am de gând să-i fac frumoasei lui surori.
Dar totuși trebuie să îi explic situația cumva.

— Eu și fratele tău ne cunoaștem de ceva timp, nu știam că ești sora lui până să aflu despre asta acum câteva zile, el mi-a povestit de tine.

Întorc capul spre ea puțin timp și îi văd p sclipire în ochi.

— El, fratele meu, ți-a povestit despre mine?

Ce surprinsă pare. Da, dar sincer, aparent, el nu prea vorbește despre ea, nu mă bag în relația lor, eu o vreau doar pe ea, doar pe ea și atât.

— Da, o mint, mi-a spus că ești frumoasă, și deșteaptă, și că se simte extrem de norocos să aibă o soră ca tine.

Ea nu trebuie să știe că eu am fost de fapt cel care s-a dat drept fratele ei în seara dinainte să-l ajute sa evadeze. Ea nu trebuie să știe vreodată despre asta.

— Pe bune că a spus asta... Spune ea surprinsă.

— Da. Eram în apropriere de Parcul Central când m-a sunat și mi-a spus că ești în pericol. Din fericire am ajuns la timp.