Atractie Interzisa | hyunlix

~12~

A doua zi dimineata toata lumea s-a trezit incet, fiecare venind la bucatarie in cautarea unei cafele sau a unui mic dejun rapid.
Han era deja acolo pregatind niste clatite in timp ce Minho il ajuta sa puna masa.
Ceilalti au inceput sa apara treptat iar atmosfera era relaxata si plina de voie buna.
Felix si Hyunjin au fost ultimi care s-au trezit intrand in bucatarie impreuna, Felix inca usor somnoros si purtand un tricou care parea a fi al lui Hyunjin.

Jeongin: Buna dimineata indragostitilor!
A spus zambind larg si facandu-le cu ochiul.
Felix a incercat sa-si ascunda fata in spatele unei cani de cafea dar Han a intervenit rapid.

Han: V-ati odihnit bine baieti? Sau ati fost prea ocupati sa... discutati?

Hyunjin a ras si l-a tras pe Felix mai aproape.
-Am avut o noapte linistita, nu-i asa Felix?

Felix a dat doar din cap incercand sa ignore comentariile amuzate ale prietenilor dar Han nu l-a lasat sa scape asa usor.

Han: Felix sa sti ca tricoul ala ti se potriveste. Dar parca il stiam de undeva...
A spus prefacandu-se ca se gandeste adanc.

Minho a intervenit zambind subtil.
-Aa seamana foarte mult cu cel al lui Hyunjin nu?

Felix nu a putut sa nu rada in ciuda rusini evidente.

Felix: Poate... dar serios, lasati-ma in pace..

Hyunjin: Oh, dar Felix, ne place sa te vedem asa... rusinat.
A spus sarutandu-l in fata tuturor.

Jeongin: Da serios, luati-va o camera! A ras amintindu-si de momentul de seara trecuta.

Felix a inceput sa rada si el incercand sa-i ignore dar apoi si-a dat seama ca e imposibil sa scape de tachinari.

Totusi se simtea destul de confortabil  in acele momente pentru ca stia ca prietenii lui nu faceau decat sa-l accepte asa cum era cu tot cu relatia lui cu Hyunjin.

Dupa micul dejun, Han si Minho s-au oferit sa faca curat dar pe masura ce spalau vasele Han nu a putut sa-si ascunda curiozitatea.

Han: Deci Minho, ce parere ai despre... toate astea?
A intrebat incercand sa para cat mai nevinovat.

Minho si-a ridicat privirea din chiuveta si a zambit.
-Despre ce anume?

Han: Despre Felix si Hyunjin. Si despre noi, sti... petrecand o saptamana impreuna aici.

Minho a zambit din nou de data aceasta putin mai larg.
-Cred ca va fi o saptamana foarte interesanta.

Han: Si eu cred la fel.
A murmurat aruncandu-i lui Minho o privire scurta dar plina de semnificati.

////

Spre seara dupa o zi plina de drumeti si explorari grupul s-a adunat in jurul semineului fiecare cu un pahar de vin sau de bere in mana.
Era momentul perfect pentru a povesti si a se relaxa.
Chan a inceput sa vorbeasca despre amintirile din copilarie iar conversatia a ajuns curand spre experientele mai recente, tachinarile continuand fara incetare.

Changbin: Apropo Hyunjin, cand ai de gand sa-i ceri lui Felix sa-ti gateasca micul dejun in fiecare dimineata?
A glumit Changbin.

Hyunjin a ras si a raspuns cu nonsalanta.
-Deja o face dar nu ma supar sa fac schimb cu el din cand in cand in cand.

Minho a intervenit.
-Si Han, tu cand ai de gand sa recunosti ca ai un nou... interes?

Han a ramas fara replica pentru o secunda dar apoi a ras.
-Nu stiu despre ce vorbesti.

Chan: Oh, te prefaci acum? Am vazut cum te uiti la Minho.
A spus cu un zambet complice.

Minho a ridicat mainile in semn de aparare.
-Nu ma implicati pe mine in asta, eu doar ma bucur de vacanta.

Toata lumea a ras dar atmosfera era una prietenoasa ai calda.
Si chiar daca tachinarile continuau toti stiau ca erau facute din afectiune si prietenie.

Pe masura ce noaptea avansa conversatiile au inceput sa devina mai intime, fiecare dintre prieteni dezvaluind povesti si ganduri pe care nu le-ar fi impartasit altora in mod normal.

Felix statea intins pe o canapea cu capul sprijinit pe genunchiul lui Hyunjin care ii mangaia absent parul in timp ce asculta cu atentie discutia din jurul focului.

Han se simtea din ce in ce mai constient de prezenta lui Minho langa el.
Incerca sa pastreze o atitudine relaxata dar fiecare mica miscare a lui Minho parea sa-i atraga atentia.
In cele din urma Minho s-a ridicat pentru a mai pune niste lemne pe foc iar Han a simtit un impuls de nerabdare sa-l urmeze.

Han: Minho, te ajut eu.
A spus ridicandu-se repede.

Minho: Sigur, dar nu e mare lucru.
A raspuns Minho aruncand o privire peste umar.
-De fapt ma gandeam sa ies putin afara. Aerul proaspat de munte e... revigorant.

Han a zambit usor.
-Pot sa vin si eu? Mi-ar prinde bine o gura de aer.

Minho a dat din cap aprobator si impreuna au iesit pe terasa cabanei lasandu-i pe ceilalti in jurul semineului.
Aerul rece al noptii i-a lovit imediat dar Han a simtit ca era exact ceea ce avea nevoie.

Stateau amandoi in tacere, privindu-se lasand linistea sa vorbeasca pentru ei.

Minho: Stii Han, e ceva ce voiam sa-ti spun...
A inceput dar s-a oprit brusc nesigur daca sa continue.

Han l-a privit cu interes.
-Ce anume?

Minho a oftat si a dat din umeri.
-Nu e nimic grav doar ca... ma bucur ca am venit aici. E un loc bun sa fi tu insuti fara sa-ti faci griji pentru ce cred ceilalti.

Han: Da, exact asa ma simt si eu.
A spus incurajat de deschiderea lui Minho.
-Cateodata ma simt ca si cum ma ascund in spatele glumelor si tachinarilor dar... nu vreau sa fac asta acum.

Minho l-a privit curios.
-Si ce vrei sa faci acum?

Han a zambit timid.
-Vreau sa fiu sincer. Cu tine si... cu mine.

Minho s-a apropiat usor de Han privindu-l adanc in ochii.
-Si ce anume simti acum?

Han a simtit cum inima ii bate mai repede dar a raspuns cu curaj.
-Simt ca... esti mai mult decat un simplu prieten. Simt ca vreau sa te cunosc mai bine intr-un mod in care nu am cunoscut pe nimeni pana acum.

Minho zambi atingandu-i usor mana. -Si eu simt la fel Han.

Tensiunea dintre ei era palpabila dar era una placuta un fel de emotie care promitea ceva mai mult.
In acel moment Han a simtit ca totul este posibil, ca in acel colt de munte cu Minho langa el putea sa fie cine voia sa fie.

Intre timp in cabana Felix si Hyunjin stateau linistiti bucurandu-se de momentele calme.

Changbin si Jeongin vorbeau intre ei in timp ce Chan parea pierdut in gananduri.

Felix: Hyunjin,
A inceput Felix incet
-Crezi ca ar trebui sa... fim mai discreti?

Hyunjin s-a uitat la el surprins.
-De ce spui asta? Te deranjeaza cum sunt ceilalti cu noi?

Felix: Nu, nu e asta doar ca... nu vreau sa simti ca trebuie sa faci ceva doar pentru ca suntem in fata lor. Adica imi place sa fim apropiati dar vreau sa fim noi insine nu doar o versiune a noastra pentru alti.

Hyunjin i-a zambit intelegându-l.
-Felix sunt eu insumi atunci cand sunt cu tine. Nu fac nimic din ce nu as vrea sa fac. Si daca vreodata simti ca ceva nu e in regula vreau sa-mi spui.

Felix s-a relaxat sprijinindu-se din nou pe Hyunjin.
-Iti promit. Vreau doar sa fim... bine. Noi doi.

Hyunjin l-a sarutat pe frunte o promisiune muta ca totul va fi bine.
-Noi doi vom fi mereu bine.

La scurt timp dupa aceea Han si Minho s-au intors in cabana aducand cu ei un aer de prospetime si de o noua intelegere intre ei.

Ceilalti au observat schimbarea subtila dar au decis sa nu spuna nimic.

In acea seara fiecare dintre ei a adormit cu un zambet pe buze multumiti de cum decurgeau lucrurile.

__________________________________________

Pregatesc multee🙃🙃
Abia astept sa vina noul personaj pozitiv😉
P.S: Cum vi se pare pana acum?