Atractie Interzisa | hyunlix

~15~

    Dupa ce s-au intors de la piscina soarele incepea sa coboare incet pe cer colorandu-l in nuante calde de portocaliu si roz.
Gasca a intrat in cabana plini de energie pozitiva dupa ziua petrecuta la piscina dar totodata nerebdatori sa se relaxeze inainte de cina.

Chan si Jeongin s-au retras in bucatarie pentru a pregati ceva de mancare in timp ce Changbin a pornit televizorul cautand un film sau un serial potrivit pentru seara.

Felix si Hyunjin cu parul inca ud si prosopul in jurul umerilor, s-au indreptat catre camera lor chicotind si tachinandu-se reciproc.

Intr-un colt al cabanei, Minho si Han au ramas in urma schimband priviri pline de inteles.
Minho simtea o caldura placuta in preajma lui Han iar inima lui batea mai repede de fiecare data cand il vedea zambind.
Han de asemenea nu isi putea ascunde zambetul simtind o atractie puternica fata de Minho, o conexiune pe care nu o mai simtise cu nimeni.

Minho: Hei, vrei sa iesim putin pe terasa? Sa ne bucuram de apus? Spune incercand sa nu para prea nerabdator.

Han:  Da, mi-ar placea.
Spuse cu o stralucire in ochi.

Cei doi au iesit pe terasa unde aerul era racoros si proaspat purtand cu el mirosul padurii.

S-au asezat unul langa celalalt pe balansoarul de lemn care scartaia usor la fiecare miscare.

Han: A fost o zi frumoasa nu-i asa? Spuse privind spre cerul colorat.

Minho: Da, a fost minunat. Dar... mi-a placut cel mai mult sa petrec timp cu tine.
Raspunse privind adanc in ochii lui Han.

Han zambi larg, simtind cum obrajii ii se inrosesc usor.
Inima ii batea mai tare iar mana lui se misca instinctiv spre cea a lui Minho atingand-o usor.

Han: Si mie mi-a placut sa fiu cu tine Minho..
Chiar daca ne cunoastem de putin timp, simt ca... ca exista ceva special intre noi.
Sopti fara sa-si ia ochii de la Minho.

Minho simtea exact la fel.
Atingerea lui Han era electrica si toata indoiala din inima lui parea sa dispara in acel moment.
Ii stranse usor mana si se apropie mai mult de el pana cand aproape nu mai era nicio distanta intre ei.

Minho: Si eu simt la fel Han. Imi place cum ne intelegem fara sa fie nevoie de prea multe cuvinte... si cum inima mea sare o bataie de fiecare data cand te vad.
Spune cu o sinceritate pe care il surprindea si pe el.

Han il privi pentru cateva secunde incercand sa-si gaseasca cuvintele dar fara succes.
Apoi ca și cum nu ar mai fi avut nevoie de nicio confirmare verbala, se apleca usor inainte pana cand buzele lor s-au intalnit intr-un sarut delicat.

Acel prim contact a fost atat de bland si de sincer incat amandoi au simtit ca timpul s-a oprit in loc.
Minho isi simti inima zvacnind in piept iar mana lui Han care ii atinsese obrazul era calda si blanda.
Sarutul lor se adanci incet devenind mai intens pe masura ce amandoi isi dadeau seama cat de mult isi doreau acest moment.
Buzele lor se miscau in sincron ca si cum ar fi fost destinate sa se intalneasca.
Mainile lui Minho urcara pe spatele lui Han tragadu-l si mai aproape in timp ce Han isi incolacea bratele in jurul gatului lui Minho pierzandu-se complet in acel sarut.
Dupa cateva clipe s-au retras usor respirand amandoi mai greu.
Han deschise ochii intalnindu-i pe ai lui Minho care erau plini de afectiune si dorinta.

Han: Nu ma asteptam la asta.
Spuse cu o voce joasa in timp ce isi lasa fruntea sa atinga usor fruntea lui Minho.

Minho: Nici eu dar ma bucur ca s-a intamplat. Vrei sa... continuam sa ne cunoastem mai bine?

Han ii raspunse cu un alt sarut de aceasta data mai scurt dar la fel de dulce.

Han: Asta mi-ar placea foarte mult Minho. Sa vedem unde ne duce acest drum.