Din hristovul unui actor începător

VI

S-a trezit pentru că soarele îi ardea fața, ceea ce însemna că e trecut deja de ora 10. Se mai vîrcoli prin pat încercînd să evite razele solare dar nu i-a reușit. Era sigur că nu-i va reuși, dar, totuși, încerca de fiecare dată. Căscă lung și se întinse lenos, dădu plapuma la o parte cu o mișcare lentă, se sculă pe șezute și începu să se frece la ochi cu bazele palmelor. Mai căscă încă o dată pînă să urce în picioare. Clătinîndu-se alene cu pași mici, încet, de parcă-i număra, ajunse în baie. Aprinse lumina, deschise robinetul, făcu mîinile căuș și dădu de vreo trei ori cu apă peste față. Apa rece îl făcu parcă să tresară la primul contact, dar asta nu l-a oprit. Își șterse cu grijă fața, apoi mîinile și plecă la bucătărie. Incluse fierbătorul în care era apă de trei degete, suficient pentru a-și prepara o cană de ceai, deschise frigiderul, luă de acolo pachetul cu unt și borcanul cu dulceață de căpșuni. Își făcu patru tartine și puse înapoi în frigider untul și dulceața. Totul era gata, ceaiul aburea în cană, tartinele așteptau cuminți să fie devorate, dar nu reuși să apuce bine o tartină că auzi sunînd mobilul pe undeva prin casă. Se sculase oarecum grăbit de la masă cu o față pe care puteai citi nemulțumirea că a fost întrerupt de la micul dejun, deși era destul de tîrziu pentru asta. Merse după sunet pînă în dormitor, îl găsi jos lîngă pat, pesemne că îl aruncase acolo după ce stinse alarma de la ora șapte. Pe ecran scria Max:
- Da, te ascult.
- Alo, noroc, ce faci?
- Iaca m-ai sculat de la masă.
- Aaa, sorry! Tu n-ai uitat că la 12 mergem la iaz? Ai promis că ne duci cu mașina, mai ții minte, că la starea în care erai mă bucur să te aud că poți fi și nervos.
- Da, da, țin minte că am spus că turnați voi benzină și nu eram chiar fără de stare. A mai rămas ceva de ieri?
- Mai era o leacă, dar nu cred că o să ajungă și pentru azi la iaz.
- A cui era chestia că n-am mai înțeles cui să-i mulțumesc?
- Da' ce ți-a plăcut, vrei să o suni? A Mădălinei..,
- Aha, mercy, de unde să vin să vă iau?
- La Alina să vii, să luăm mangalul.
- Ufff, va merge și ea?
- Spunea că o să meargă.
- Bine, ne vedem acolo dar!
- Să nu întîrzii, mai ai o oră
- Mhm, hai noroc.
- Ei hai.

Închise. În timp ce a vorbit la telefon a ajuns la bucătărie, s-a așezat la masă și a mușcat dintr-o tartină. Deja a treia tartină era aproape pe sfîrșite cînd găsi în lista de contace numele Maddy. Duse mobilul la ureche.
- Alo, Mădălina, salut!
- Salut, dar cu cine vorbesc?
- Sunt eu, Emil, ce faci?
- Dorm!
- Nu mergi la iaz?
- Ba da, cît e ora?
- Unșpe și vreo cinșpe...
- Oh fuck, pe semne văzuse cît e ora, cred că o să vin mai tîrziu, nu reușesc.
- O să reușești dacă vin eu să te iau.
- De ce ai face-o?
- Ți-a mai rămas chestie din aia de ieri?
- Aaa, mai era o leacă, nu știu exact cît, dar mă tem că n-o săți ajungă...
- Vezi cît e și ține-mi și mie o bucățică. OK?
- Bine, în cît timp ești la mine?
- În 20 de minute, cred, pînă mă îmbrac, una-alta...
- Aha, am înțeles, aștept.
- Mhm, bun!

Merse repede pînă în dormitor' scotoci prin dulapul cu haine și aruncă pe pat o pereche de șorți roșii și un maiou pe care era desenat frontal un iepuraș la volan, care duce în spate un ditamai tufari de canabis, iar sub acest desen scrie: Autumn is time to take the crop. Hmm, subtil subtext. Le trase repejor pe sine și aproape că fugise pînă în bucătărie, unde înfulecă tartina rămasă din două mușcături, vărsă ceaiul rămas în chiuvetă, puse farfuria și cana unde vărsase ceaiul mai devreme și se grăbi să iasă. În antreu luă din fugă șlapii în picioare, cheile din cuier, ieși trîntind ușa, o încuiase în timp ce o apela pe Mădălina.
- Alo, ce faci, ești gata?
- Încă nu, îmi caut costumul de baie!
- Aaa, grăbește-te, eu am ieșit, acuși voi fi la tine, în maxim 10 minute, OK?
- Bine, ahhh!.. și închise ea, după interjecția scoasă era de înțeles că nu era sigură dacă va reuși.

Vuuuum! Vuummm! Motorul BMW-ului decapotabil dă de știre că Emil a ieșit din ograda blocului. În vreo cinci minute de stradă liberă și semafoare verzi el deja claxona la blocul Mădălinei. La balconul etajului cinci se arătă Mădălina cu părul ciufulit.
- Hei, Emil, hai urcă!
- Hai coboară că o să întîrziem!
- De parcă ar fi prima oară , hai urcă, și flutură o sticluță de plastic de 0,5 litri.
- Aaa... Așa și trebuia să spui de la început, îi strigă în timp ce cobora din automobil, am eu ceva mai bun!
- Ce spui?!
- Am eu ceva mai bun, o să vezi. Care-i codul?
- Treizeci și opt!
- Aha, bun, eu zbor!
În timpul acesta, Emil deschise portbagajul și scoase de acolo un rucsac din alea în care își transporta ghetele sau costumul pentru sport, adică o bucată de material cusută tubular, cu două capete de funie subțire și cu gura pungă. Pe rucsac era imprimată o frunză mare de canabis și sub ea era scris cu litere mari de tipar "Amsterdam".
Apăsă simultan pe butoanele 3 și 8 și lacătul făcu țoc, Emil intră și trase după sine ușa. Decise să urce scările și făcu vre-o doi pași pe ele cînd ușa liftului se deschise. Sări în lift și apăsă butonul 6, știa că butonul 5 e defect. În mai puțin de un minutEmil era deja în antreul apartamenlui Mădălinei.
- Hei, ce-i asta?
- Salut, deschise brațele să o îmbrățișeze, e un cadou din țara minunilor, ești gata?
- Încă două minute, tu pregătește tot, eu acuș vin, du-te la balcon. Spuse asta și intră în baie.
Emil scoase din rucsac un bong nu prea mare. Intră la bucătărie și îl umplu cu apă pînă la "farwater" - o dungă roșie pe capătul bombat al bongului, care arăta pînă unde trebuie turnată apa.
- Yupiii! apăru Mădălina cu un dreptunghi de hîrtie într-un pachet ud, transparent, de polietilenă, din alea în care la magazin vînzătoarea ambalează pachetul de lapte sau chefir, sau ce o mai fi.
- Mmm, arată gustos, pare mai mult de o leacă, și dădu să apuce pachțelul.
- Ha, cu o mișcare bruscă ascunse pachețelul la spate, asta, nu-i pentru tine, e pentru iaz. Pentru tine am altceva, bagă mîna în buzunarul de la spate și scoase de acolo o cutie pentru chibrite și i-o întinse.
- Ce-i asta? întrebă luînd-o.
- Da cum crezi, deschide-o!
- Hașiș??? făcu ochii cît cepele. Asta mie? Mulțumesc.
- Stai nu fi așa rapid, 500 lei și e a ta. De pa bucata asta pot să scot 800, dar ție, ca la un vechi prieten îți fac reducere.
- Nu am banii cu mine, ți-i dau diseară cînd ne întoarcem de la iaz.
- Atunci, asta, îi luă cutia din mînă, rămîne la mine.
- Ămm, OK, spuse el cu un zîmbet trist, înseamnă că degeaba l-am tîrîit pînă aici, arătă dînd din cap la bong, care aștepta cuminte pe masă să fie întrebuințat.
- Amm, nu, hai la balcon. Emil apucă bongul cu zîmbetul pînă la urechi.
- Ai un ac, să-i curăț capacul?
- Da, uite pe pervaz, răspunse Mădălina ridicînd o cutie de carton ca să ia o bucată de hîrtie îndoită longitudinal în patru, apoi transversal în trei
- Asta e d'aia de ieri?
- Mhm! Hai mai repede că iar o să întîrziem
- De parcă ar fi pentru prima oară, zîmbi, gata, hai toarnă.
- Na, pune tu cît știi, îi întinse hîrtia desfăcută.
- Eh-he, aici e de două ori o leacă! luă cu două degete cît a încăput și a presurat în ceșcuța bongului învelită cu folie metalică găurită în șase locuri, cinci găuri așezate în vîrfurile unui pentagon echilateral și o gaură în centrul lui. Găurile au fost făcute cu un chibrit ascuțit, o scobitoare sau cu un ac țigănesc. Tipări atent ceea ce presărase, duse la gură și se opri văzînd fața nemulțumită a Mădălinei.
- Ah, sorry,na trage tu prima.
- Eu nu vreau atîta, n-o să-l trag pe tot și nici măcar nu știu cum să-l folosesc.
- Uite, pui degetul aici, arătă găurica care trebuie astupată, pui gura aici, dai foc, tragi, cînd vezi că nu mai arde iei degetul și tragi ce-a mai rămas. Ai înțeles?
- Aha, degetul aici, tragi, dai foc, iau degetul...
- Nuu, scoți degetul după ce a ars tot.
- Atunci trage tu primu.
- Na, trage, mă ocup eu de restu'.
- Hai, dă-i foc.
- Hai!
Mădălina puse gura unde îi arătase Emil mai devreme. El ținea bongul în mîna stîngă cu degetul pe "crab" - așa numesc iubitorii de ganja găurica care trebuiește astupată. Aprinse bricheta, o duse aprinsă la capac și spuse:
- Trage!
Mădălina se supuse și apa din bong s-a agitat, cavitatea bongului se umplu cu fum.
- Trage, trage, trage pîn nu mai poți, o tot întărîtă Emil în timp ce ochii Mădălinei deveneau tot mai mari. Ține-n tine, nu-i da drumul, spuse el cînd a văzut că nu mai încape, duse gura la bong și se apucă să ardă ce-a mai rămas. Poți să-i dai drumul, spuse printre dinți ca să nu expire ce a inspirat.
- Pfuuu... Huoa, chiar e bună chestia asta, îmi place, mi-o faci cadou? rugă Mădălina
- Pffuu... nu, nu pot, e un cadou, mi l-a dăruit soră mea cînd a venit din Olanda, dar dacă vrei îți fac rost de unul, se apucă să toarne în ceșcuță ce a mai rămas.
- Cam cît costă așa un instrument?
- 10-15 euro, poate douăzeci, depinde de mărime... nu sunt informat, îți spun cînd aflu.
- Huou... Stai că vine.
- Deja?
- E Ok, doar că se schimbă încetișor atmosfera, hai mai repede că vreau și la iaz.
- Da, da. Ți-ai pregătit tot? Cinci secunde și plecăm.
- Ah, da, ștergarul! Mădălina îl lăsă să-și facă treaba și se duse să-și caute ștergar...

- Hei, Mădălinaaa, ieșirea! strigă Emil după ce scurse apa din bong în chiuvetă și îl ascunse în rucsac.
- Da, da, ies, apăru cu un prosop mare după gît, dar unde mi-am pus sacoșa?
- Dar unde ți-ai pus sacoșa? Mmm... Poate lîngă ușă, arătă demonstrativ cu degetul la sacoșa de lîngă ușă.
- Ah, zăpăcita de mine, hai încalță-te.
Emil încălță șlapii și se aplecă
- Ha, ha, ha, rîse cu gust. Ptifu...
- Ce s-a întîmplat?
- Am vrut să-mi leg șireturile...
- Și car-i problema?
- Nu le am!
- Cum... trase cu ochiul la picioarele lui Emil și izbucniră simultan în hohote...
- Hî, hî, hai să mergem, ăia ne așteptă.
- Da, hai.