Din hristovul unui actor începător

VII

- Rrrăule.
- Eu nu-s rău... O Max, salutare fraţioare! Spuse Emil în timp ce ieşea alene din maşină.
- Noroc, uciganie, mai ai să te ucizi fără mine?
- Eu nu-s de vină cu nimic, toate întrebările la răutatea asta cu păr negru şi ochi căprui, arătă cu palma desfăcută spre Mădălina, care tocmai închidea portiera.
- Cine, eu? Noo! Nu-l crede pe Satana că nu ştie ce vorbeşte. Se apără ea cu mimica unui copil supărat.
- Gata, nu mai contează cine-i vinovat, Mădălino n-ai uitat?..
- Ce să uit? Ah da, tot normal, şede bine unde şede e aici în geantă, tipări locul unde a pus pliculeţul cu marihuana, noi ce facem, mai aşteptăm pe cineva?
- Da, o aşteptăm pe Alina să aducă cheile de la subsol ca să luăm mangalul.
- Chiar era nevoie să meargă şi ea, nu se putea fără? Întrebă Emil aşa ca printre altele.
- Mmm, fără mangal nu se putea, iar mangalul făra ea... îţi dai seama. Lasă că totul va fi bine, o să ne bălăcim pe cinste, avem 4 kile de pulpe, salată, ah da să mai luăm şi nişte pîine că era puţină...
- Ketchup, maioneză, caşcaval...
- Caşcaval n-am luat, dar în schimb am luat brînză bulgărească, raportă Max întrerupîndu-l pe Emil.
- Da' salată de care? întrebă Mădălina.
- O să o facem pe loc, am luat 2 kilograme de roşii, un kilogram de castraveţi şi o căpăţînă de 2,5 kilograme.
- Mhm, pe loc, dacă o să aibă cine... cuţit aveţi? Că al meu l-am lăsat acasă, întrebă Emil.
- Alina precis are... O, noi chiar vorbeam că ne trebuie un cuţit, spuse vesel Max îndreptîndu-se spre Alina ieşind din bloc cu o sacoşă din care ieşea, în partea de jos, lama unui cuţit cam de vreo 3 degete, ca să o ajute.
-Saluut! Salut Mădălino, zîmbi larg ţinînd ochii pe Emil. M-am gîndit eu că o să trebuiască cuţit. Emil, deschide portbagajul, te rog, să pun sacoşa.
- Pune-o în salon, spuse Emil dezinteresat către Max şi apoi adăugă: Hai să luăm mangalul, e în subsol?
- Nu, e la garaj...
- La Ciocana?.. Nu, nu merg acolo.
- E aici la o azvîrlitură de băţ, două cartiere mai în deal.
- Mmm, aşa e altă vorbă, hai urcaţi că mie deja mi-i foame.

Urcară tuspatru în automobil, Emil la volan, în spatele lui s-a aşezat Max, lîngă şofer - Mădălina şi în spatele ei Alina. În scurt timp ajunseră la garaj, după indicaţiile date de Alina.
- Hai, să luăm mangalul, spuse Max deschizînd portiera.
- Da ce, singur e prea greu? răspunse Emil cu un ton de batjocură.
- E în pod, şi în doi va fi mai uşor şi repede să-l scoţi, explică Alina.
- Haaai, că fără mine nu faceţi nimic.
Alina descuié poarta şi deschizînd-o şi-a rănit degetul mic de la piciorul stîng:
- Au, fir-ar să fie, de fiecare dată păţesc ceva cînd vin aici.
- E un semn bun, remarcă Emil cu un fel de satisfacţie sadică, abia perceptibilă, în voce.
- Nu fi rău, și-a rănit degetul, sări Mădălina, care coborîse şi ea din maşină.
- Ei, unde-i mangalul, întrebă Emil ajungînd în spatele automobilului "Ceaika" al bunelului Alinei, care prăfuit de atîta amar de vreme părea o grămadă de fier vechi, deşi era păstrat cu sfinţenie.
- Uite sus, vezi capătul de frînghie, apucă şi trage, spuse Alina în timp ce cotrobăia prin dulapurile din dreapta maşinii. Să iau ace, sau o plasă, ce e mai bine?
- O plasă ar fi perfect...
- Ptiu, drace, ce-i momîia asta, se răsti Emil, care desfăcu scara ascunsă după bucata de scîndură pe care a tras-o cu frînghia despre care vorbea Alina.
- Ce-ai păţit, ce-i acolo... sări Alina. Ah, nu te teme, nu muşcă, e împăiat. E ursul pe care bunelul meu l-a împuşcat cînd a fost în Siberia, pe vremea deportărilor. Uite în partea stîngă este un întrerupător, aprinde lumina să vezi unde calci.
- Mama lui de momîie, îşi spuse nemulţumit Emil, încurajîndu-se parcă, dar ce bunelul tău a fost cheabur, întrebă cu un soi de batjocură în glas...
- Gospodar, a fost gospodar... A fost un om cu o mare...
- E a bunelului tău, întrebă Max trăgînd de mîner, care între timp şterse cu palma fereastra din partea dreaptă faţă inspectînd salonul automobilului.
- Da, defapt e deja a mea, mi-a lăsat-o moştenire.
- Şi de ce o ţii ascunsă, comoara asta.
- Păi nu am permis şi în plus nu cred că mai merge că la cît timp a stat aşa şi a prins colb.
- Cînd ultima dată a mers?
- Oho, bunelu mi-a spus că ultima dată a mers cu ea cînd a adus-o pe mama cu mine de la maternitate...
- A mai mers cineva cu ea de atunci?
- Nu, a prins praf aici de atunci, în scurt timp după ziua aia, bunelu a avut operaţie la cataractă şi după aia nu a mai putut şofa.
- Adică după ce te-au adus de la maternitate au pus-o în garaj şi au uitat de ea?
- Nu ştiu exact dacă e aşa cum spui, de ce întrebi?
- E o grămadă de bani în garajul ăsta. Asta e deja istorie, exclamă Max cu mîinile desfăcute cuprinzînd parcă piesa de muzeu. Un pic de muncă şi puţine investiţii şi caută valiză să-ţi încapă grămada de dolari sau euro, sau şi mai bine lire sterline, am văzut recent pe net cum un colecţionar multimiliardar caută maşini de epocă...
- Lasă vorba bă şi dă-mi o mînă de ajutor, strigă Emil din pod după o zdrăngăneală de fier scurtă.
- Ce-i acolo băi? Fără mine eşti pierdut, repetă tonul cu care mai devreme Emil acceptă să iasă din maşină şi urcă repejor pe scări să vadă ce-a păţit.
- Mama lor de ţevi, nu erau data trecută cînd am pus mangalul aici, spuse Emil cînd Max ajunse alături.
- Păi a trecut ceva vreme de atunci... Hai apucă, Spuse Max trăgînd mangalul de sub masă.
- Stai să le punem la loc.
- Lasă că le punem cînd aducem mangalul înapoi.
- Ei hai!

Coborîră încet scările și duse mangalul la mașină.

- Ai găsit plasă, hai că mi-i foame! stigă Emil
- Nu, da ce pe ace nu e bine, replică naiv Mădălina, care ieșea din garaj.
- Este tot, apăru și Alina în pragul garajului ținînd în mîna dreaptă o piesă de frigider sovietic. Așa e bine, întrebă Alina ridicînd și învîrtind bucata de fier.

- Ad-o încoace, o să meargă, numai să o trecem prin foc, spuse Emil blazat.
- Mădy, ține-o te rog, să încui garajul
- Da, o iau eu. Mădălina apucă plasa și se îndreptă spre mașină.

Alina scoase cheia din broască tocmai cînd Emil închise portbagajul, ascunse cheile în buzunarul șorților violeți, destul de largi, ai zice șorți de care poartă eroii serialelor filmate undeva pe plajele din Miami. Au urcat cu toții și au pornit la drum.