Din hristovul unui actor începător

16.02 I

Wake up!!! Rage mobilul pe noptiera, iar Emil cu o neobişnuită vlagă se sculă aproape în picioare. Căzu, pe şezute, uşor înapoi pe pat şi închise alarma. Se sculă oarecum grăbit de pe pat şi plecă spre baie, unde se spălă pe faţă şi pe dinţi. Se duse la bucătărie, incluse fierbătorul şi se întoarse înapoi în dormitor. Cotrobăi prin şifonier, scoase o pereche de blugi, un maiou şi un hanorac cu glugă, călcă blugii, care erau parcă rugumaţi de vacă. În bucătărie îşi făcu un ceai şi patru tartine, le băgă pe gît repejor, se uită la ceas, mai avea vreo 20 de minute pînă să iasă din casă. Se trezise la ora nouă, căci avea azi o întrevedere la ora unşpe în altă parte a oraşului. Ar fi ieşit mai tîrzui,dar ziua precedentă a ars tot combustibilul, iar bani pentru ca să toarne în rezervor nu avea, rămase cu 87 de lei. Decise să plece cu transportul public, dar transportul public, în ambuteiaj, tot transport îi. Nu vroia să întîrzie, aşa că, socotise de cu seară cam pe la ce oră să se trezească. După ce luă micul dejun se duse în dormitor şi îmbrăcă hainele pregătite mai devreme. Îşi luă încărcătorul, care s-a ascuns între pat şi perete astfel încît i-a trebuit vreo trei minute de nervi ca să-l găsească, pentru că bateria arăta mai puţin de o treime, încălţă papucii lustruiţi, care sclipeau, luă geaca din cuier şi băgă cheia în broască. Se opri o clipă, simţise că mai are ceva de făcut, da, modemul trebuieşte deconectat. Nu se mai obosi să se descalţe, călcă covorul decolorat de vreme şi deconectă modemul în momentul în care îi sună telefonul.
- Alo, bună Emil, ce faci odoraş? Eşti bine?
- Bună! Iaca m-am pornit la întîlnire cu redactorul. Tu, ce-ai vrut, spune repede că am treabă!
- Am vrut să te aud. N-am mai vorbit de mult timp. Ce mai e nou pe la tine? Cum te descurci, ţi-ai mai găsit de lucru?
- Parcă ţi-am scris că vreau să scot o carte şi am nevoie de bani.
- Apoi, tocmai de asta te-am sunat... Puiule, dar crezi că o să meargă, nu-i mai bine să te angajezi undeva la vreo bancă, că nu degeaba ai făcut universitate, să-ţi găseşti o nevastă...
- Mama, eu ţi-am spus ce vreau, vreau să scot o carte şi punct, restul pe parcurs. Hai că întîrzii şi nu e bine.
- Emil,puiule dragă, cum să-ţi spun... hu, Adriano e grav bolnav şi are urgent nevoie de operaţie. N-o să pot să-ţi trimit bani degrabă, înţelege-mă şi tu... Alo, Emil?
- Nu mai vreau să te ascult, gata! spuse pe un ton ridicat şi închise deşi de partea cealaltă se mai auzea glasul plin de rugă şi duioşie maternă.

Emil simţi gîtul uscat de la fierbinţeala care-l apucase auzind refuzul maică-sii şi se duse în bucătărie ca să bea un pic de apă. Maică-sa, a plecat în Italia cînd el avea 10 ani. Rămînînd în grija buneilor, la început i-a fost cam greu, deşi era deja împăcat cu gîndul, căci dintotdeauna îşi dorea să rămînă de capul lui. Ba chiar îi demonstrase, într-o seară înainte de plecare prăjind două ouă, că se poate descurca şi singur, şi ca să-i alunge orice umbră de îndoială dacă să plece sau nu. Ea plecase şi nu s-a mai întors, adică mai venea cîte un colet cu haine, macaroane, încălţăminte, cadouri, etc. Acasă venea de sărbători, o dată în an pînă şi-a găsit acolo un văduv înstărit, cu care s-a şi căsătorit în vara anului în care Emil a absolvit liceul. De atunci a mai fost în Moldova de trei ori. Îndată după ce se căsătorise, venise cu noul soţ, care nu i-a plăcut lui Emil şi care l-a înjurat, certîndu-se grav. Ea însă i-a achitat universitatea şi apartamentul. Ea nu ştia că în anii de universitate Emil a stat la un cămin de familişti, iar apartamentul î-l dăduse în chirie. Aşa şi-a luat automobil. Cu prima rată de contract Emil a împrospătat apartamentul, i-a boit buzele, ca să-i spunem aşa. Ceilalţi bani el îi cheltuia în cluburi, pe hrană şi pe sesii. Toate astea mamă-sa nu ştia. În vizitele în Moldova ea împreună cu Adriano locuiau la un hotel de patru stele. În altă parte a oraşului, pentru că Emil nu-l vedea cu ochi buni pe Adriano...

Tatăl lui Emil a plecat în străinătate cînd Emil era la grădiniţă. Venea acasă o dată la jumătate de an, îndulcindu-l cu bomboane şi jucării. A divorţat cu mamă-sa cînd el avea 9 ani, motivul fiind că a găsit o altă femeie acolo şi s-a mutat cu traiul la ea. Bani nu prea vedea de la el, doar în cazurile cînd avea mare nevoie apela la taică-su, căci ştia că v-a primi refuz, deşi de ziua lui de naştere primea constant de la el o sumă bunicică şi atît...

- Alo, Max? Noroc, ce faci?
- Noroc, la volan, îi duc pe ai mei în sat, ce-ai vrut?
- A, deja nimic, cînd apari înapoi la capitală?
- Dacă reuşesc la autobuz, diseară pe la opt.
- Bun, ne sunăm atunci.
- OK, ne sunăm.

Emil privi la ceasul de pe ecranul telefonului mobil şi făcu ochii mari, era cu 14 minute trecut de 10. Sări pe scări după ce încuiase uşa şi ieşi pe uşa de la bloc aproape fugind. Tot aşa aproape fugind ajunse la staţie, unde se opri în aşteptarea transportului. Măsură de vreo cinci ori cu paşii mărimea staţiei pînă să apară troleibuzul în care s-a urcat.