În susuratul nopții, unde liniștea domnește, pot doar să-mi simt
Gura uscată, ca un râu secat, al cărui nisip e măcinat din migdale amare,
Mintea ascuțită în nebuloasele universului îmi spune că pot să presimt
Cum ceasul schimbării se așterne peste lumea pe care-o de atâta timp l știu
Amintirile se vor îngropa într-un grotesc pustiu,
Îngenuncheate de amorțire, străpunse timpuriu
De prezent.
CITEȘTI
O nouă eră
PoetryO Nouă Eră e un volum de poezii care simbolizează începutul unor scrieri despre care credeam că nu mai sunt capabilă. Acum 7 ani am scris ultima poezie și am crezut că nu mai am inspirație pentru așa ceva, însă realitatea mi-a demonstrat contrariul...
