O nouă eră

2. Călătorie

Zbor printr-o vâltoare de gânduri,
Agil mă strecor printre ele
Mintea-mi susură printre stele,
Corpu' mi-e prins între scânduri
Proaste, cumpărate pe bani grei,
De la companii ce defrișează ștejarii mei.

Vântul văzduhului safiriu îmi mângâie pielea,
În timp ce eu analizez idei năstrușnice, vivace
Ce, puse în pământ, înfloresc ca o lalea
Cu rădăcini ramificate, ele se pot preface
În miresme catifelate ce îți dezmierdă nările,
Rafinate și dibace, ele îți schimbă cărările.

Orizonturi noi în fața ta se deschid
Când idei nesperate chipul ți-l cuprind
Și expresia pe loc creativă iți devine
Zărind aventuri, mintea e înfometată ca o ceată de jivine
Să își satisfacă curiozitatea morbidă
Ce o salvează de o viață insipidă.

Semințele cunoașterii, bogate în vitamine, sunt
greu masticabile de un creier mărunt
Uneori blestemul inteligenței poate fi și el crunt
Când ceea ce nu știu ceilalți e mai important
Decât ceea ce știi tu
Lentoarea și confuzia lor e egală cu neștiința ta și, oricât ai vrea,
În fața lor, unde impresiile fără acuratețe dăinuie, nu ai putea evoca
Că mintea lor prea slabă nu poate realiza
Cât de vast e totul și cât de limitată e ea
Și, oricât ar spera că are capacitatea de a se schimba,
Din cauza propriei inflexibilități, nu va putea.