Alegem sa visam încă de când ne naștem. Ne dorim sa ajungem cineva ,creștem dorim sa fim ca cineva, iar când în sfârșit am făcut aceste lucruri ,realizam ca nu suntem mulțumiți cu ceea ce am ajuns sa fim .
In fiecare zi ,alergam sa facem lucrurile cât mai bine și cât mai repede,fugim încoace și încolo fără a ști cu adevărat ce vrem .Ajungem sa trăim o viata anosta și fără sens chiar dacă am putea sa nu o facem.De ce trebuie sa ne luam după alte persoane ?De ce nu putem fi noi înșine?
- Damaris ,coboară!Vocea mamei mele îmi oprește gândurile pentru câteva secunde .Am uitat sa ii spun ca nu îmi este foame .
-Mama ,sunt ocupata acum .În plus ,nu îmi este foame ,am mâncat în oraș.
-Serios ?Și eu care credem ca abia asteptai sa mânaci din prajitura ta preferata .Dar se pare ,ca o voi savura doar eu .
-Stai ,vin imediat !Mereu procedează asa ,știe ca nu ii pot rezista prăjiturilor ei delicioase .Mereu știi cum sa ma scoți din camera ,mama .
-Știu,dar nu poți spune ca nu îți place .
O aprob ,oferindu-i un zâmbet și grabindu-ma sa infulec o bucățică din minunata Amandina .Chiar ador prajitura asta ,mai bine spus ador tot ce conține ciocolata .
După ce mănânc , ma îmbrac pentru a merge la facultate. Studiez medicina ,și anul acesta ma pot bucura puțin mai mult de timpul meu liber .Am un orar foarte lejer ,cu ore multe de practica si foarte interesante .Ma bucur sa vorbesc cu oameni ,mereu am avut o empatie aparte cu ei .
Cu toate ca am bucuria de a avea un orar ok ,nu pot spune ca îmi place sa ma întorc acasă singura , noaptea .Încerc sa ma obișnuiesc cu acest sentiment, dar nu știu de ce, în ultima perioada am impresia ca cineva sau ceva ma urmărește. Nu i-am spus mamei nimic din toate acestea pentru ca, ar putea sa se îngrijoreze,în plus ,poate totul e în mintea mea .
Ajungând la facultate ,ma întâlnesc cu prietena mea Lois .Ea este înaltă și foarte eleganta .O admir deoarece este foarte curajoasa și mereu ma susține în tot ceea ce fac ,chiar dacă ajung uneori sa ma dau cu capul de gard .
Astăzi pot spune ca nu am avut o stare prea buna și toată ziua m-am simțit tare plictisita și agitata ,motiv pentru care nu am fost atenta la niciun curs .
După terminarea orelor ,îmi iau rămas bun de la Lois și ma pornesc spre casa .Dar înainte de a ajunge ma opresc pana la un magazin pentru a cumpăra pâine. Îmi place sa fac seara cumpărături deoarece e asa de liniște și nu e aglomerat. Am luat ce am avut nevoie ,dar după ce am plătit,m-am uitat puțin prin magazin sa vad dacă îmi mai amintesc ceva care ne lipsește acasă dar fără rezultat. Deodată vad ceva ,am crezut inițial ca nu e adevărat,poate e doar în capul meu ,dar uitandu-ma mai atent în acea direcție un fior mi-a urcat pana în creștetul capului .În capătul unui rand de produse de panificație se afla o umbra negra ,am zis, ca e doar umbra unui om dar nu era deloc asa .
Nu era nimeni pe acel rand și totuși acolo ,a început sa se formeze o umbra mare și neagra ,care începea sa prindă forma unui om .Și mai rău era de faptul ca nu erau mulți oameni .După o vreme îndelungată în care ma uitam în acea direcție,un om trece fix prin acea umbra materializata dar el nu a vazut-o .Nu a văzut nimic ,nici nu simțea nimic. Cum e posibil ?E un om negru ,sau e ceva negru ,nu are cum sa nu se observe...
-Domnișoară,sunteți bine ?Ați pățit ceva ?
Trezita din visare ,ma uit la vânzătoarea care se uita îngrijorată la mine .
Ma întorc către ea și ii spun:
-Nu ,nu,sunt bine doar ca mi s-a părut ca vad pe cineva .Încerc sa ii ofer un zâmbet deși îmi iese mai mult o fata ciudată. Și nu știu din ce motiv aleg sa ma uit din nou în acea direcție. Nu mai era nimic,dar absolut nimic,parca s-ar fi evaport .Îmi mai întorc privirile prin jur și nu mai era nimic .
Ma îndrept rapid spre ușa și cu pași repezi pornesc spre casa .
Nu știu ce a fost aia ,poate a fost de la oboseala,dar....părerea asa de rela .Totuși de ce doar eu am văzut?Și ce era aia ?
Aleg sa nu ma mai gândesc la asa ceva sau mai bine zis încerc și ma concentrez pe drum .
Acasă m-am schimbat în pijamale,am mâncat și m-am pus sa dorm .Doar ca gândul mei zbura intr-una tot acolo .
CITEȘTI
Captive (În Curs De Scriere Și Editare )
ChickLit"Niciodată sa nu ai încredere în străini "sunt cele mai cunoscute vorbe pe care le auzim încă din copilărie. Alegem sa le credem, dar cum putem ști dacă încrederea nostra în cineva nu va fi tradata sau zdruncinata din temeli .....
