Marti, 2 septembrie
- Stai, Andrei!Nu stiu daca e bine ce facem, imi spune ea.
-Nu,Julia, daca si tu simti ce simt eu , atunci e bine ce faci.
-Sunt confuza, ma voi gandi.
- Sper ca vei face alegerea potrivita , spun eu sperând ca alegerea ei sa fie cea pe care mi-o doresc.
Plec din baie si ma indrept către usa de iesire, dar dau peste Dania:
-Unde mergi asa grabit?
-Scuze, dar trebuie sa plec!
Ies pe usa . Si plec catre casa .
Ajung acasa si ii vad pe parintii mei stand in bucătărie.
-Ce s-a intamplat? intreb eu îngrijorat.
-E vorba ... despre... Marius.Cand a rostit numele fratelui meu, am înlemnit,
-Ce s-a intamplat cu el?
-A .. a .. a dat masina peste el.
-Si el unde e acum??
-La spital . E in coma . E inconștient.
In momentul acela am fugit la mine in camera ,unde ma gandesc ca aceasta zi a fost cea mai proasta, groaznica din viata mea .Vreau sa dorm, sa nu ma mai trezesc. Stiu , in 30 septembrie e ziua mea , dar se pare ca nu va fi cea mai buna aniversare.
Ma pun in pat . Si incerc sa adorm ,dar nu pot. Imi i-au telefonul si castile, pentru a asculta muzica .
"Il vad pe fratele meu stand pe patul de spital .Avea o mulțume de fire si aparate pe el . Ma apropii de el , si vad ca deodata isi întoarce capul spre mine :
-Andrei!
-Marius, cum s-a intamplat un asemenea dezastru?
-Am trecut strada a dat masina peste mine . O masina neagra cu faruri albastre. A venit cu viteza, fara a mai frana. Vreau sa le spui ceva.
-Dar cum ai putut samergi înainte fara sa te oprești?
-Ascultă, spunele-le parintilor nostri ca jmi pare rău pentru tot. Nu ne vom mai vedea.
-Cum? Adica tu vei...vei...muri?
-D..d...DA! ,,
