cap.7-esti bine?!

38 4 0
                                    

Kiora pov.

Ce e cu fiinta asta? ba apare ba dispare si vice versa, imi trebuie un raspuns concret pentru ce s-a intamplat cu ea, doar daca......nu s-a speriat atunci cand am sarutat-o mai inainte pe  obraz si a inteles altceva, trebuie sa lamuresc situatia pana nu dam din statutul de amici in statutul de iubitei din intamplare.

Akane pov.

Baricadeaza usile, concentreazate, cotrobaie cartile in cautarea vampirului vrajitor. nu se poate si tocmai acum, chiar nu se poate sa dau dintr-o situatie  in alta fara sa dau nici macar o lamureala , sigur e ingrijorat si se gandeste la orice posibilitati de probleme pe care as putea sa le am. Cineva bate la usa neoprinduse nici intr-o mie de ani si stiu cine e acela, kiora.

- aki! Ce fac? Deschide naibii usa asta nenorocita!

-imi pare rau nu pot! Te rog sa pleci!

-daca nu deschizi o fac eu!

- fao si ai sa regreti!

-pe bune aki, ce ai patit te pot ajuta!

-pleaca la scoala e pentru binele tau si spunele la profesoare ca sunt in spital si ma intorc in 2  saptamani!

Frica ma cuprindea din ce in ce mai tare stiind ca kiora era chiar dupa usa iar puterile mele pe care nu mi le pot controla ar putea sa il incercuiasca iar mai apoi spre final sa il raneasca, desi as vrea sa ii spun tot ce se intampla pur si simplu nu pot pentru ca stiu ca va incerca cu orice pret sa ma ajute neinteresandul pericolul ce il paste de la colt.

-ce?! Dar nu poti lipsi asa! In plus  trebuie sa rezolvam faza cu vampirii din scoala!

-am spus nu kiora!

In acel moment simtisem ca nu ma mai pot tine si chiar asa a fost, totul a explodat din mine din cauza nervilor, geamurile s-au spart, usa nu mai are clanta iar peretii s-au cojit si crapat, iar asta a fost din vina mea, pentru ca nu m-am putut abtine din urlat.

-ki-kiora, esti bine?

Ma arunc cu disperare catre geamul care era spart, in incercarea de ami controla emotiile ca sa numai provoc un alt razboi al stelelor, imi scot capul care numai nu bubuia ramanand socata de ceea ce vad.

-Kiora!! Spune ceva! Te rog!

Era intins pe jos. Clanta care tocmai  sarise, avusese ca tinta abdomenul sau care dealtfel era din lemn, iar cioburile gemurilor care se aflau intr-o parte si alta a usii il tintuisera toate tocmai pe el. Stiam ca nu v-a muri insa tot sangele care se revarsase si inca se mai revarsa imi provoaca o stare de ameteala si nu numai atat, vina care ma cuprindea vazand-ul asa, ce ii provocasem atata durere incat imi venea sa ma arunc imediat in primul geam pe care il vedeam pentru a ma pedepsi.

-raspunde?!

Eram disperata, vocea imi era atat de tremurata si ascutita incat puteam sparge timpanele oricui treacea pe langa mine sau la o raza de 300 de metri distanta.

-calmeazate, sunt bine, doar...hg...

-doar ca sunt o proasta si nu trebuia sa ma enervez pentru grija ta si...

-akane! Scoate doar naibii odata clanda aia nenorocita din mine!

Acum era el nervos dar pe deoparte vizibil amuzat pentru ingrijorarea mea specifica lui akane.

-s scuze.

Incerc sa scot clanta din el insa cu cat incercam sa o scot cu atat mai mult el urla de durere iar sangele curgea,nu avea de ales decat sa o scot brusc desi ii puteam provoca o durere de 10 ori mai mare dar mai scurta.

-incearca sa rezisti.

Cu ochii rosii si buzele uscate aproba din cap usor stramb semn ca daca nu ma grabeam putea sa moara inselandu-ma de ceea ce credeam eu. Prind curaj, tin stans bucata de clanta ce era la vedere si o scot brusc ,el urland, arcuindu-si spatele de durere iar venele i se vedeau proeminent, imi venea sa plang doar gandindu-ma ce dureri ii provocam, dar nu aveam de ales ori murea ori traia, dupa cateva secunde de groaza incercam ii scot toate cioburile ce erau infipte in el, de data asta aceiasi durere aparuse dar una mai putin vizibila inclestandusi maxilarul si abtinanduse sa nu mai urle.
Parca durasera milioane de ani pentru mine aceasta durere apai pentru bunul meu prieten, tot ce trebuia acum era sa ii dau sa bea sange pentru asi reveni si sa ii explic tot ce  se intamplase cu mine astazi. Ceea ce este curios e ca de ce il durea atat de tare, de ce sangele ii curgea cu neincetare si de ce nu i s-au vindecat instantaneu ranile, doar daca nu a mai baut sange de un timp considerabil de mult, adevarul e ca de o bucata de vreme e mai tras la fata iar energia pe care ar fi trebuit sa o aiba ii lipsea cu desavarsire, nu inteleg de ce nu ar mai bea sange, nu ar avea un rost in cazul lui, dupa cum mi-a spus el nu o ia razna ca si mine in situatia consumarii sangelui prea mult plus ca se observa ca el nu a mai tinut acest regim niceodata  insa de ce a facut-o acum? Mi-am dat seama din primele zile in care se simtea asa ca nu mai consumase dar, nu avusesem siguranta si curajul pentru al intreba asta.
Acum era in patul din camera mea dormind bustean si inpachetat tot cu bandaje albe, am incercat sa ii ofer de cand am intrat cu greu in casa o punga cu sange insa a refuzat-o pe motivul ca nu are nevoie de ea pentru a se vindeca "imi trebuie doar odihna aki, doar atat, desi ma simt al dracului de rau nu cred ca sunt in stare sa beau chiar acum" desi insistasem, kiora tot nu acceptase sangele asa ca trebuia sa ma mulez pe cerintele lui,  cred ca ranile i se vor vindeca la fel de lent ca ale unui om, deci asta inseamna ca si el va avea nevoie de ceva timp liber, o voi ruga pe mei, sa le spuna profesorilor ca am fost mandoi inplicati intr-un accident rutier si suntem la spital. La inceput vroiam sa il duc pe kiora la spital avand in vedere ca ranile nu se vindeca usor, cofundandul usor cu un om insa imediat imi adusesem aminte ca daca as face asta dupa analizele de sange care vor iesi super dubioase vom ajunge amandoi intr-o cusca posibil intr-un sediu secret cu oameni de stiinta secreti care ne vor diseca pentru a afla ca suntem vampiri deoarece noi avem grupa sanguina k, a varcolacilor fiind i iar a hibrizilor q. Imi iau telefonul din ghiozdanul meu incredibil de rotofei din cauza mizeriei pe care se afla in el si caut numele lui mei in agenda telefonica.

-alo, mei?

.....

Colti SangeriiUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum