Colti Sangerii

cap 12-soarta nesabuita.

Hallo! Ce faceti? Sorry, gome, scuze, scuza! Accept sa fiu ucisa cu un topor si o luneta/arbaleta, cu orice! dar.....am si o scuza plauzibila! Nu am avut creativitate, cam la toate cartile s-a intamplat ceva. Stiu ca va place cartea, va dau dreptate si nici nu o voi abandona vreodata caci scopul meu in lumea asta e sa termin cartea!

Kiora pov:

-la ce te gandesti?

-aaa...la tine...nu stiu cum poti sa fi vesel si in momente de genul asta..

O lacrima i se scursese.

-ar fi trebuit sa imi tai gatul pentru ca te-am lasat singura!

-ba nu! Tu faci prea multe pentru mine, acum e rândul meu sa te fac fericit!

Umi deschisesem gura pregatit sa ma impotrivesc celor spuse, dar nu ma lăsase oprindu-ma cu un sarut timid. Am ramas stana de piatra la actiunea ei mult prea curajoasa pentru dansa, cred ca o sa trebuiasca sa cunosc noua ea.

Akane pov:

Nu stiu de unde atata curaj din partea mea, se pare ca actionez fara sa gândesc totusi trebuia da ii multumesc cumva, iar asta era singura scuza sigura si sincera prin care o puteam face . De cand ma lipisem de el imi dădusem seama ca e cam împietrit din cauza reacţiei mele super ciudata la care era inevitabil sa fi socat. Nu am vrut sa lungesc prea mult momentul asa ca am dat sa ma despart de el insa abea acum îşi revenise din starea de "stop gândire" ma trase inapoi in sarut care de data asta era mai amplificat sentimental decat primul, iar minune! De data asta participam si eu la el, mi se pare mie sau atmosfera deja incepe sa fie mult prea fierbinte pentru în gusturile mele? Bun cred ca oficial numai suntem in friendzone si am trecut in zona amoroasa care pana acum era doar un mit pentru mine.
Dupa cateva secunde ne-am despărţit.

-Hai sa mergem acasă.

-da...

Ma ridic ameţită insa nu rezist mult si cad , dar spre norocul meu kiora ma prinse.

-esti bine?

-d da...cred...

-adica crezi?

Îşi trecea mâinile pe spatele meu facand ochii cat cepele intorcandu-ma brutal cu spatele la el, îşi dăduse seama ca tricoul era sfasiat iar carnea mea la fel. Se uita atent la fiecare observand aschiile ce se aflau in rănile provocate de puterea mea, restul zgarieturilor făcute de sticla nu contau la fel de mult ca cele de pe spate.

-hai, trebuie sa ajungem cat mai repede acasa pana nu se infecteaza.

-pe bune...sunt bine...

-pe naiba! Nu mai nega atat! Esti rănită si punct! Esti alba la fata aproape leşini si mai zici ca n-ai nimic!

Ma ia in braţe in stil mireasa si se "teleporteaza" mai exact aleargă cu viteza luminii pana la masina, ma pună pe bancheta din spate pe burta si porneste in trombă.

-orice faci nu inchide ochii.daca o aschie dinaia iti intra in organism s-a zis cu tine!

-ok...dar cum crezi tu ca o sa ajungem acasa cat mai repede daca e drum de 8 ore?

-e o pensiune pe aici, trebuie sa fie.

Chiar se afla una, un panou uriaş făcea reclama agresiva la o pensiune care era la nu mai mult de 300 de metri

-vezi? Asta trebuie sa fie. Continua el.

Intram in cladire defapt kiora intra cu mine in braţe.

-va pot ajuta cu ceva?

-da, as vrea o camera cat mai repede posibil.

Îşi ridica privirea si se uita la mine.

-aveti nevoie de ambulanta?