♠ 3

587 66 2
                                    

Se uita la brunet infricosata,nestiind ce vrea sa faca in urmatoarea secunda. Pentru un moment dat,se blestema ca a acceptat sa mearga cu un strain,dar decat sa ramana pe strada...

Se da usor in spate, Min rasufland sacadat. 

-Uite,chiar nu am nimic cu tine,ok? Sa nu crezi ca te plac sau ceva de genul. Doar te-am ajutat sa nu ramai pe strada fara nimic. Acum vrei sa pleci? Unde? Tot pe strazi? Poti sta aici cat vrei. Sunt multe camere,nu m-ai deranja deloc. Doar sa nu crezi ceva gresit, spune aceste vorbe Kai,pe un ton mai sus,intimidand-o complet pe Min. 

O dureau vorbele lui. A fost dur, dar totusi se bucura ca avea un acoperis deasupra capului.

-M-multumesc p-pentru... pentru a-ajutor. 

- Nu te mai balbai atat. Du-te sus si culca-te! E tarziu!

Mai voia sa-i spuna ceva,dar brunetul se facu nevazut. Urca scarile cu capul aplecat intrand in camera si trantindu-se direct pe patul cu o lenjerie alba imaculata. 

** 

Niste bubuituri in usa o trezesc pe fata, aceasta ridicandu-se repede si deschizand usa.

-De ce dracu' ai incuiat usa?! 

Vorbele brunetului s-au auzit pe tot holul,deoarece a tipat. Min tresare lasandu-si capul in jos,fara a mai scoate un sunet. 

-In 5 minute sa fii jos! Masa e gata. 

Min intra inapoi in camera facandu-si rutina de dimineata,apoi imbracandu-se in ceva lejer. 

Coboara scarile in graba ajungand in bucatarie. Kai era acolo,punand farfuriile pe masa. Era in bustul gol,oferindu-i fetei o priveliste frumoasa. Muschii lui se incordau la fiecare miscare facuta de el. 

Brunetul ridica capul. Privirile lor s-au intersectat pentru o clipa, Kai vazandu-i ochii de un albastru marin impecabil , parul nearanjat, buzele sale mici pe care le vrei mereu sa le gusti, iar fata putin pierduta. 

Totusi,nu voia sa se simta influentat de prezenta ei,trebuia sa se poarte cat mai normal. Nici macar nu  stie ce s-a intamplat cu ea. 

-Hai,aseaza-te la masa!

Merge spre scaun incet,neridicandu-si privirea din pamant. Se asezase la masa incepand sa-si manance sandwich-ul in liniste. Intre cei doi era o liniste mormantala.

-Um.. spune-mi.. spune-mi ce s-a intamplat cu tine. Cum ai ajuns asa? 

Intr-un sfarsit, Kai sparse acea liniste inspaimantatoare.

- Pai.. parintii mei au murit acum ceva timp, eu ramanand singura. Dupa moartea lor, l-am intalnit pe Sehun, fostul meu iubit.Nu a vrut sa ma lase sa locuiesc singura,asa ca m-a luat la el. Dupa un an m-a inselat. Am plecat si asa am ramas,pot zice pe strada. Vechea mea casa a fost vanduta, spuse ea lacrimile inundandu-i fata. 

-Oh.. imi pare rau. Ai mai vorbit cu el de atunci? 

-Ce sa mai vorbesc? ridica vocea

- Gata,calmeaza-te. 

Se ridica mergand spre ea si luand-o in brate. 

-Daca a facut asta,inseamna ca a fost un bou si te-a pierdut. Nu a stiu sa aprecieze ce a avut langa el. 

-E-eu.. merg sa plimb. 

Se ridica de la masa si iese in cea mai mare graba din casa. Vantul ii batea in fata si afara era destul de frgi,chiar daca era mijlocul lui iulie. Se plimba pe strazile pustii, fiind acompaniata de vant si de pasarile care mai zburau din cand in cand dintr-un copac in altul. 

Cateva picaturi de ploaie cazuse din maiastrul cer rostogolindu-se pe aleea pietruita. Nu voia sa se duca inapoi acasa, sau mai bine zis, inapoi la casa lui. Voia sa stea in ploaie,sa-si faca ordine in ganduri. Dar ce ordine sa-si faca daca in mintea ei era doar Sehun? 

Incepuse sa planga si ea. Fuge prin ploaia rece,nestiind pe unde mergea.

 La un moment dat se izbeste de un piept tare cazand in fund. 

-M-ma.. scuzati. 

-Oh.. ar trebui sa fi mai .. Min?! 

Spuse "misteriosul" in timp ce o ridicase in picioare. Incremeniste cand il vazuse pe Sehun. Acelasi el

din totdeauna. Incercase sa fuga de langa el,dar o prinse de brat.

-Min,te rog.. asculta-ma. 

-Ce sa ascult?! Nu mai cred nimic, nimic din ce spui! Te urasc,Sehun! 

Tipa cazand in genunchi,incepand sa planga mai tare.

___

Needitat.

Tradarea / EXO/Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum