Jong In o ajuta sa ajunga acasa, pe tot parcursul drumului tinand-o in brate.
-Kai..e in regula. Ma descurc.
Spuse Min fiind putin intimidata de gestul brunetului.Acesta nu ii raspunse,dar nici nu o daduse jos din bratele sale mari. Se simtea protejata langa el. Putea sa jure ca e cea mai ghinionista fata de pe aceasta planeta.
Inca era bulversata de tot ce se intamplase. Acest anonim in viata ei a facut-o neatenta,uituca si mereu gandind cine ar putea fi baiatul.
Ajung in fata blocului,in acel moment lasand-o jos si zambind.
Min se uita in ochii lui,pierzandu-se in ei, la fel ca brunetul de langa ea , ramanand pentru un minut asa.
Isi clatina repede capul,revenind cu picioarele pe pamant si multumindu-i pentru tot ajutorul.
-O sa-ti raman datoare pentru toata viata.
- Fi serioasa, atata timp cat esti bine nu-mi esti datoare cu nimic. Daca ti se intampla ceva,constiinta ma macina mereu deoarece nu te-am putut salva.
Spuse acesta lasandu-i un mic sarut, ca o ventuza pe fruntea ei,indepartandu-se de ea si pierzandu-se in zare.
Intra in casa,hotarand sa nu-i spuna nimic surorii sale,stiind ca va incepe sa tipe la ea pentru ca nu este atenta si se putea intampla o nenorocire. O saluta intrand in bucatarie si punandu-si un pahar cu lapte.
- Te-ai plimbat cam mult,nu crezi?
O intreaba Yuno intrand si ea in bucatarie cu o carte in mana.
-Este vara,ce pot face intre 4 pereti toata ziua?
Fara sa mai spuna ceva,Yuno aproba analizand-o din cap pana in picioare,facandu-si ochii mari cand vede genunchiul ei. Era plin de sange,acesta deja ajungand la glezna fetei.
-Min! Ce ai patit?!
-Ce am patit?
Spuse aceasta uitandu-se confuza la sora ei. Aceasta ii arata semn spre genunchi,Min analizand toata situatia.
-Pai.. a-am.. am cazut. Da! Am cazut.
Yuno merge in camera alaturata,revenind in cateva minute cu spirt si cu un bandaj.
Incepe sa dezinfecteze rana lui Min, punandu-i deasupra un bandaj.
-Acum astept adevarul ,domnisoara.
-Ti-am spus. Am cazut pe jos.
Spune aceasta uitandu-se in jos.
- Sa zicem ca te cred.
Iese din bucatarie lasand-o pe Min singura. Rasufla linistita,crezand ca faza cu cazutul a mers. Dar nici pe deoparte Yuno nu inghitise aceasta minciuna.
Perdeaua cea neagra presarata cu mici perle se trase pe intregul pamant,dand afara un aer infiorator in combinatie cu ploaia marunta si vantul care batea tare.
Picaturile de ploaie se izbeau amenintator de geamul din camera lui Min, parca vrand sa intre inauntru. Ii placea mult ploaia.
Cand era mica,impreuna cu sora sa mereu se jucau prin ploaie,parintii facandu-le poze mereu. Sareau prin balti, dadeau nume picaturilor de ploaie,se udau din cap pana in picioare, uneori murdarindu-se cu noroi. Intrau in casa si murdareau tot ce prindeau,mama lor pedepsindu-le o zi fara ciocolata. Pentru ele asta fiind ceva foarte grav. Isi aduse aminte din nou de parintii mult prea iubiti de cele doua surori.
De ce universul este atat de dureros? Se pare ca Dumnezeu le-a luat parintii,amandoi deodata,durerea fiind mult mai rece si mai ingrozitoare pentru varsta frageda a fetelor.
Iese pe balcon,ploaia izbindu-se de fata usor calda a lui Min,curgand usor pe gatul ei. De pe balconul opus s-a aprins lumina. Ciudat pentru fata deoarece nu locuia nimeni acolo. Se uita mai atent deodata aparand chipul unui baiat. Tresare la inceput,inima batandu-i tare.
-Ce faci aici?
-Sunt noul tau vecin!
Spuse Kai fericit.
__________________________
Needitat. Sper sa va placa acest capitol! De acum incepand toata actiunea :))
