Dormea pe pamantul rece, picaturile de apa din ochii sai mai aveau putin si inghetau pe fata acesteia. Genunchii ii avea stransi la piept alaturi de mainile sale.
Frigul se lasase pe intreg pamantul, facandu-si prezenta atmosfera de toamna. Frunzele dansau un vals lent, fiind pazite de astrul ceresc, impreuna cu micile diamante.
Jong In alerga de nebun pe strazile Seoulului, picaturile de transpiratie stralucind pe fruntea lui in bataia lunii, scurgandu-se usor pe fata. Cade in genunchi,tragand usor de parul lui.
- Min! Unde esti,Min?!
Tipa disperat, o lacrima cazand pe betonul cel rece.
Isi scoate telefonul, apeland-o de cate ori,dar fara succes. Aceasta nu raspundea.
**
Isi desparte pleoapele cele grele, vazand in zare raul Han. Se ridica in fund derutata,apoi aducandu-si aminte ceea ce s-a intamplat in seara precedenta. Stomacul o durea ingrozitor,deoarece nu mai mancase nimic de o zi, buzele crapate,iar mainile aveau o culoare vinetie, din cauza frigului.
Se ridica de pe iarba ametita, indepartandu-se usor de locul unde a innoptat.
**
Deschide usa apartamentului, intrand inauntru, Yuno sarindu-i in brate.
- Min. Doamne Min! Esti bine? Unde ai fost? Ce-a fost in capul tau?
Se rasteste la ea, roscata uitandu-se cu dispret la persoana din fata ei,care ar trebui sa o numeasca sora.
- Eu cred ca stii foarte bine ce-a fost in capul meu dupa ce Sehun a spus toate alea.
- Stii prea bine ca a mintit.
Nu-i mai spune nimic. Intra in asa numita camera a ei, trantindu-se pe pat.
Yuno il suna pe Kai, spunandu-i ca sora ei a ajuns, acesta fiind peste cateva minute in camera fetei.
- Min, iubito! Esti bine?
Pe fata ei se creioneaza un zambet mic,dar in acelasi timp sincer, luandu-l in brate strans.
- D-da..
Brunetul nu o mai intreaba motivul. Stia prea bine. Petrecuse aproape toata seara cu Yuno, strigand la ea deoarece n-a avut grija de sora ei. Nu-i cerea explicatii. Stia ca nu mai simte nimic pentru Sehun si ea acum este doar al lui,dar ranile adanci ce s-au produs in inima ei nu se vor vindeca prea usor. A ajutat-o de multe ori Sehun, i-a fost in ajutor de multe ori, de aceea intelege brunnetul perfect situatia. Voia sa-l omoare pe Sehun in bataie, dar incerca de fiecare data sa se calmeze pentru Min. Doar asta il oprea.
O ia si acesta in brate,sarutandu-i grijuliu cele doua portiuni de carne,intinzand-o pe roscata.
-Stai aici. O sa-ti pregatesc ceva de mancare.
Iese din camera,nu inainte sa-i sarute crestetul.
Dupa 15 minute,brunetul isi facuse aparitia in camera brunetei cu o tava in mana. Ii pregatise o omleta asa cum doar el stia, si un pahar cu fresh de portocale.
Min incepe sa manance, terminand tot doar in cate minute.
-Multumesc ca ai grija de mine.
Spune cu o voce stinsa, privindu-i ochii brunetului.
- Orice pentru ingerasul meu.
Ii lua tava,punand-o pe birou.
- Kai..
-Da?
- V-vreau sa ma m-mut. La tine.
O privi confuz dar in acelasi timp uimit de spusele iubitei sale. Stia ca asta vrea doar pe moment. Pana cand se va impaca cu sora ei.
- Min, vrei asta doar pe moment. Calmeaza-te.
Raspunde,calm imbratisand-o dragastos.
Intre timp, Yuno plecase spre iubitoul sau,Sehun. Roscata nu stia despre asta. Inca o doare. Incerca sa o protejeze,dar se pare ca Sehun mereu face o greseala.
Il iubea. Dar se simtea vinovata pentru ce i-a facut surorii sale. Dorea sa-si puna capat zilelor,poate asa nu mai simtea durerea ce ii stapanise sufletul si intregul corp. Cine era ea? Un nimic. A devenit un nimic o data ce l-a luat pe Sehun de langa roscata,care il iubea neconditionat. Poate ar trebui sa nu-i mai pese,deoarece acolo este Kai.
Asta o sa fac, isi spune in gand, intorcandu-se din drum indreptandu-se din nou catre casa.
**
Ii saruta fruntea roscatei, pe fata lui Yuno aparand cateva lacrimi.
- Promit ca de acum nu o sa mai intervin in viata ta, sopteste, luandu-si bagajul si iesind pe usa.
○○
Dimineata,cand aceasta se trezi, gaseste un bilet pe masa din bucatarie.
" Imi pare rau pentru tot,Min. Daca nu ma consideri sora ta,sa stii ca nu te invinovatesc. Am fost groaznica,de aceea am hotarat sa ies din viata ta,si sa ma uiti. O sa fiu bine,iti promit. Iar odata si odata o sa te sun si o sa ne vedem. Iti promit,Min. Te iubesc, sa nu uiti asta. "
Citind biletul,cade in genunchi incepand sa planga.
- Telefonul.
Spune ridicandu-se repede si apeland-o dar acel numar nu mai exista.
- De ce Yuno? De ce pleci si tu asa cum parintii nostri au plecat in lumea de dincolo? De ce ma lasi singura?
______________
Needitat. Un capitol super-super-super plictisitor. Stiu. Imi cer scuze pentru asta,dar ideile nu prea tin cu mine.
