Pe fata lui Min aparu' un zambet tamp, ca al unui copil de 3 ani ce tocmai se bucura ca a primit ciocolata. Asa era si ea. Se bucura de acel buchet de trandafiri,erau florile ei preferate. Simtea cum inima ii bubuia in piept,si stomacul ii se facuse ca un ghem de ata,chiar daca nu cunostea persoana care i-a lasat aceasta fericire in suflet.
Isi ia biletelul si buchetul de flori,pornind usor spre casa cu zambetul inca pe buze. Era in al noualea cer.
Din nou fericita. Nu credea ca zambetul ei va mai fii sincer vreodata.
Cand a fost cu Sehun, credea in dragoste adevarata, in dragoste la prima vedere. Dar acum sunt doar niste prostii pentru ea. Oricine ajunge sa sufere, gandise ea.
**
Batu' la usa de doua ori,iar Yuno i-o deschise.
Face ochii mari cand o vede pe sora ei cu zambetul pana la urechi si cu flori in mana.
Intra in casa mergand in living si punandu-se pe canapea.
-Se pare ca baiatul e indragostit nebuneste dupa tine.
Spune Yuno dupa ce citeste biletelul.
-Asa se pare...
-Il cunosti?
Min incepuse sa-i povesteasca cum s-a intamplat defapt.
Dupa ce a terminat,Yuno isi lasase capul in jos. Bruneta se uita ciudat la ea,dupa care rupe toata acea liniste apasatoare.
- Yuno,s-a intamplat ceva?
-Um.. nu. Dar..eu cred ca e Sehun.
Min isi da ochii peste cap.
-Crezi ca nu il cunosc?! Yuno, am fost cu el timp de 2 ani. Crede-ma,ii stiu foarte bine vocea. Si e imposibil.. acum e cu tine.
-Nu.. nu mai este. Ne-am despartit cat tu ai fost plecata. Am considerat ca e mai bine asa si pentru mine, si pentru tine.
Bruneta se duse langa ea luand-o in brate si incurajand-o ca totul va fii bine.
Orice ar spune ca Min face o greseala, si-a iertat sora usor dupa ce a facut-o sa sufere atat. Dar ei nu-i pasa catusi de putin de parerile celor din jur.
O saruta parinteste pe frunte apoi intra in camera ei. Telefonul incepuse sa sune.
"Numar necunoscut".
Min raspunse,asteptand sa spuna acea persoana ceva.
-Min?
Era o voce de barbat. Era vocea baiatului din parc. Pentru cateva secunde,Min ezitase sa raspunda.
-Da.
-Ti-a placut micul cadou?
-Cine esti? De ce nu te arati in fata?
-Tocmai m-am aratat azi,prostuto.
Incepe sa rada.
-Mi-ai pus mainile la ochi! Cum sa te vad?
-Prea multe intrebari. Sper sa dormi bine si sa ma visezi. Noapte buna,scumpete.
Inchise telefonul, Min ramanand cu ochii in soare.Cum sa il viseze daca nici macar nu stie cum arata?
Era ora 00:05. Trecuse timpul foarte repede. Min isi ia pijamaua si se baga in patul ei luand biletelul in mana. Il mai citeste inca odata,inchizandu-si ochii si zambind din nou. Il pune la piept si adoarme cu el si cu cuvintele scrise pe acea bucatica de foaie. Voia cat mai repede sa afle cine este acel baiat misterios care a facut-o sa zambeasca din nou.
________________________________
Needitat. Un nou capitol! Scurt si poate plictisitor,stiu. :( Astept pareri si vreau sa-mi spuneti daca mai are rost sa continui acest fan-fic. Multumesc. ^^
