Se trezeste cu mici firicele de transpiratie curgand usor pe fata ei, pieptul urca si cobora alert,iar ea se uita in jur dezorientata.
Sehun.. l-am visat?
Intr-adevar,nu s-a intalnit cu Sehun. A fost un alt cosmar pentru ea. Era in casa lui Kai. Respira usurata,dar in acelasi timp iar si-a adus aminte de Sehun.
Cum a putut sa o insele chiar cu sora ei,Yuno? Cum a putut Yuno accepta asta? Chiar nu s-a gandit o clipa la ea? La sentimentele ei, la iubirea pe care i-o purta lui. Totusi,se gandea sa maerga la sora ei,sa o imbratiseze si sa ii spuna ca totul a trecut. Ea era singura persoana in viata din familia ei. Doar Min si Yuno,atat. Nu se simtea deloc norocoasa din acest punct de vedere. La varsta de 15 ani,amandoua si-au pierdut parintii intr-un cumplit accident. Isi dorea parintii aproape, isi dorea iubirea mamei. Sa o mangaie pe frunte si sa o incurajeze ca totul va fi bine,indiferent de greselile pe care le facusera. Si-l dorea pe tatal sau,care ii lua apararea mereu. O rasfata mereu, iar pe Yuno la fel.
Cand se gandisera la toate aceste lucruri,o lacrima amara ii curse pe obrazul sau,acum de o culoare rozalie.
O sa merg la Yuno,decizia e luata. Gandise ea in timp ce se scoala din pat. Se imbraca lejer,in hainele pe care le prinde apoi si le pune pe celelalte,chiar daca acele "haine" erau doar o pereche de blugi,doua tricouri si o pereche de tenisi. Si le pune intr-o geanta si iese din camera.
In bucatarie se afla Kai, care isi sorbea din cafeaua abia facuta. Auzise pasi,asa ca se scoala de pe scaun mergand in sufragerie. Acolo o vazuse pe Min, cu o geanta pe umar indreptandu-se spre usa.
-Min?
Se intoarse speriata catre sursa,zarindu-l pe Kai. Inghite in sec apoi se intoarce inapoi spre usa.
-Min.. ce vrei sa faci?
-O.. o sa.. plec.. la sora mea,Yuno.
Brunetul isi ridica o spranceana uitandu-se insistent la ea.
-Pai, eu nu o sa te oblig,te las sa pleci daca aceasta iti este decizia. Dar macar da-mi numarul tau. Daca ai nevoie de ajutor,suna-ma oricand.Voi fi mereu acolo cand ai nevoie,Min.
Obrajii ei luasera foc. Nimeni nu s-a mai adresat la ea asa vreodata. Zambise sters, in timp ce nota numarul pe telefonul lui. Acesta ii daduse un bip,sa aiba si ea numarul brunetului.
-Multumesc pentru tot..
Acesta nu-i raspunde,se apropie de ea si o imbratiseaza strans, fata acceptandu-i imbratisarea.
**
Se afla in fata blocului unde locuieste Yuno. Ii este frica,nu stia cum va reactiona.
Se apropie usor de bloc inghitind in sec. Suna la interfon la numarul ei,asteptand ca usa sa se deschida,si asta nu a durat mult. Intra in bloc,urcand scarile. In acel moment simtea o mie de sentimente: frica,emotie,iubire,entuziasm,dezamagire.
Aici e,usa 73.
Bate de cateva ori in usa,lasandu-si capul in jos.
"Imediat!" , se auzise din inauntru.
Min incepuse sa zambeasca tamp. Ii era dor de vocea surorii sale.
Usa se deschide,Yuno scapandu-si telefonul pe jos cand o vazuse pe Min. Se apropie de ea luand-o strans in brate incepand sa planga.
-Imi pare rau,Min! Chiar imi pare rau! Dupa ce am gresit,inca te-am lasat pe drumuri.Min,te inteleg daca ma urasti. Stiu,stiu.. sunt cea mai aiurita sora,nu te merit.
Min ii pune un deget peste buze,facand-o pe aceasta sa nu mai spuna nimic.
-A trecut,Yuno.. Fiecare persoana face greseli,nu? Nu te urasc daca acum mai esti impreuna cu Sehun. Asa a fost sa fie.Poate nu il merit pe el. Poate il meriti mai tare ca mine..
-Min! Stiu ca esti mai mica ca mine,dar acum trebuia sa ma certi,nu sa spui toate astea! Of.. hai,hai in acasa. Nu-mi pasa de ce vrei tu,dar de acum o sa stai cu mine!
Incepuse sa zambeasca. Va uita tot ce a facut sora ei. O iubeste. Nu poate fi suparata pe ea toata viata,nu? Yuno inseamna mult pentru ea,si daca va trebui sa sufere ca s-o aiba pe ea aproape,va face si asta.
**
-Min! Ceai de menta sau fructe de padure?
-Menta,doar ma stii.
Amandoua incep sa rada.
Yuno aduce ceasca cu ceai si o pune pe masunta din fata surorii sale. Se aseaza in fata ei,incercand si ea sa caute un subiect pe care l-ar putea deschide.
-Min, ce-ai facut aceste zile? Unde ai stat?
-Pai.. in acea seara,dupa ce s-a intamplat tot... m-a gasit un baiat si m-a luat la el. Am stat acolo.. pana cand mi-am mai revenit.
Yuno face ochii mari cand a auzit asta.
-Poftim? Ai fost in casa unui baiat pe care nu-l cunosteai? Min, ce a fost in mintea ta?
- Este de treaba. Plus,dupa cum se comporta,a avut si el un trecut destul de greu.
-Daca zici tu..
Pentru inceput,Yuno ezita,dar stie ca trebuie sa-i spuna lui Min. Trebuie sa stie adevarul,nu?
-Min..
-Da?
-Uite.. eu.. stii? Eu sunt cu Sehun.
Min simtii cum cerul ii cade pentru a doua oara in cap. Trebuia sa fie constineta de tot ce s-a intamplat. Sehun nu o merita. Incearca sa zambeasca cat mai adevarat si reusi... cat de cat.
-Yuno,stai linistita. Asa a fost sa fie.
Yuno doar a zambit fara sa mai spuna ceva.Nu voia sa mai inrautateasca situatia.Il iubea pe Sehun de foarte mult timp. Asa ca, atunci cand Min nu era a luat-o valul,si s-au intamplat lucruri la care nu s-a asteptat nici ea.
Telefonul lui Min incepuse sa vibreze,semn ca primise un mesaj.
-Cine e ?
O intrebase Yuno. Ea era o fire mai curioasa. Voia sa stie tot,chiar daca nu era treaba ei.
Min deschide telefonul.
" Te iubesc.
Necunoscut"
-Numar necunoscut..
Yuno isi ridica o spranceana.
-Admiratori?
Min incepuse sa rada,dar intr-un fel avea dreptate.
**
-Noapte buna,Min.
-Noapte buna,Yuno.
Cele doua fete adorm din nou impreuna. Min era fericita ca s-a impacat cu sora sa si ca acum,poate avea incredere in cineva.
____________
Needitat.
Sper sa va placa acest capitol si astept comentarii :*
