Cele trei zile trecusera cu mare greutate pentru Hana si Yuno.
Erau in avion, suspinand amandoua. Yuno se bucurase enorm ca planul ei functionase, iar acum putea sa se intoarca inapoi in Korea. Isi dorea cu nerabdare sa-si revada sora si sa vada daca este bine. Stia ca aceasta oportunitate de a se intoarce inapoi era de fapt un nou inceput.
-Hana, nu mai fi trista.
- Cum nu as fi? De trei ani nu mi-am vazut parintii, de trei ani mi-am parasit viata de eleva model. Parintii ma urasc, eu ma urasc.
Yuno o priveste increzator, transmitandu-i din priviri ca totul se va termina cu o fericire de nedescris.
"Dragi pasageri, puneti-va centurile de siguranta. Urmeaza sa pornim spre Soeul, Korea!", spunea stuardesa ce urma sa le insoteasca.
Le mai despartea inca 3 ore de orasul natal al fetelor. Zborul era sa fie greu, gandurile macinandu-le pe cele doua din ce in ce mai tare.
**
Soarele a patruns usor prin perdeaua cea alba, deranjand-o pe bruneta, incrantuntandu-se. Se intoarce, dand de JongIn.
- Buna dimineata, iubito!
- Buna dimineata!
O saruta dragastos pe frunte, privind-o adanc in ochi. Avea o noutate pentru ea, ce avea sa o faca poate cea mai fericita din nou. Nu stia cum sa i-o spuna, dar incerca din rasputeri sa o faca cat mai repede.
- Stii... m-a sunat dimineata un prieten apropiat..
-Si..? Trebuie sa pleci din tara din nou? spune bruneta intristandu-se usor.
- Nu, Min. Vine cineva in Tara. Sora ta, Yuno. Este in avion spre Seoul.
Se ridica in fund si incerca sa-si revina din soc. Era doar o gluma de-a iubitului ei sau acesta era adevarul pur? Incepuse usor sa tremure, cazandu-i pe obrazul uscat o lacrima mica, in coltul buzelor aparand un mic zambet. Il mai intreba o data nu minte, iar dupa ce s-a convins cu exactitate, s-a imbracat cat de repede a putut rugandu-l pe JongIn sa o aduca la aeroport.
Mici picaturi de transpiratie se prelingeau pe fata lui JongIn, deoarece conducea cu o viteza de nedescris. Isi afunda degetele in volan, depasind toate masinile ce ii stateau in cale, intr-un sfarsit ajungand la aeroport.
Inima lui Min o luase la goana din cauza emotiilor pe care le avea. Simtea ca Yuno va aparea. Stia asta.
Dupa 15 minute de asteptat avionul aterizase.
- Scumpo, o sa te astept aici.
Min aproba dand din cap, apropiindu-se de avion. Pasagerii coborau, dar pana acum nici un chip cunoscut. Cu fiecare om care cobora, speranta brunetei se pierdea din ce in ce mai mult. Pana cand, o silueta slaba si blonda insatotia de inca o fata au iesit din avion. Lacrimile incepura sa curga din ce in ce mai tare alergand catre sora ei.
- Yuno! Yuno!
Pentru o secunda, nu stia cine o imbratisa cu atata putere. Ramasese socata de prezenta persoanei la care se astepta cel mai putin sa o vada acolo.
- Min! Ce dor mi-a fost de tine! Imi pare rau pentru tot ce am facut. Te rog sa ma ierti.. Nu mai suport sa fim certate.
- Totul a trecut. Te-am iertat de mult!
______________________________
Si am revenit cu un nou capitol! ^^ Sper sa mai citeasca cineva..
#Needitat.
