Capitolul 1: Scrisoarea

546 33 6
                                    

Este dimineața . Soarele palid al toamnei strălucește slab pe cerul cenușiu si plin de nori răzbunători . Mă trezesc și ma uit la stejarul plin de frunze ruginite de vreme . Deschid geamul ca sa intre vântul rece al dimineți de toamna târzie . Mă dau jos din pat iar tălpile mele ating podeaua rece din lemn de nuc . Deschid dulapul și îmi aleg o rochița vișinie cu flori albe și un pulovaraș alb . Mă îndrept cu pași lenesi spre baie unde fac un dus . Apa fierbinte îmi încălzește trupul amorțit. Apoi mă îmbrac și îmi las parul jumate verde care e pana pe la umeri , liber . Cobor scarile grabita dar cățelușul meu alb , mare si pufos sare pe mine iar eu cad in fund , pe o treapta . Acesta ma linge pe fata iar eu rad si îl mângâi .
- Neața și tie , Pufy! Zic si il mângâi pe cap iar el da din codița în semn ca e fericit . Acum haide sa luam micul dejun . Spus și ma ridic astfel ajungând în Bucătărie . Dau drumul la radio și îmi fac o cafea și niște pâine cu Nutella . La Pufy îi dau mâncarea lui preferata de căței : carne de vita cu legume . Iar apoi pun intr-un bol mic si roz cu buline albe , niște lapte cald pe care îl pun în fața cosuletului în care Bella , pisicuța mea albă doarme . Dar chiar cand pun bolul în fața cosuletului ei , ea se trezește si spune un scurt " miau" . O mângâi și apoi o las să își bea laptele pana nu se răcește . Revin la cafeaua mea cu lapte și zahăr . Mă uit pe geam la oameni care se plimba , la copii care se îndreaptă spre stația de autobuz , la bătrâni care vor sa își pună oasele la "treaba" și la frunzele de culoare ruginie care cad din copac ca niște soldați care cad morți pe câmpul sângeros de lupta . Caut pe tableta anumite facultăți la care as putea merge . Dar nimic nu ma atrage . Mama ma tot bate la cap sa merg la Medicina . Dar nu imi place . Tata e indiferent . El spune ca trebuie sa aleg înțelept . Sincer eu as vrea la ceva gen poliție dar nu sunt sigura . Peste o luna fac 20 de ani și trebuie sa merg la o facultate . Da , știu am 19 ani si am propria casa . Imi place sa fiu independentă . Părinții ma ajuta cu bani , deși si eu am . Deci caut si caut si nimic interesant . Dintr-o data îmi amintesc ce am făcut aseară . Am împușcat pe cineva , pe Nick . Si normal ca e mort , deoarece glonțul i-a ajuns in inima . De restul m-am ocupat eu . I-am lovit in cap și le-am spus ca i-am găsit pe toți răniți si pe Nick mort , in parc , seara . Aceștia au plecat și nu își amintesc nimic . Sincer , nu ma supăra conștiința pentru fapta ce am făcut-o . Nick era si el un criminal . De unde știu asta ? Pai , l-am vazut odată cum Spinteca o fata și cine știe ce ilegalitați a făcut . Dar oricum o merita . Sorb lung din ceașca cu cafea iar gândurile mele sunt întrerupte de soneria de la ușa . E ora 7 dimineața, asta trebuie sa fie poștașul . Ma aplec , il scarpin pe Pufy intre urechi si merg sa deschid ușa și domnul poștaș îmi zâmbește și îmi da scrisorile .
- Buna dimineața , Yvona ! Cum mai esti ?
- Buna dimineața , Rick ! Bine , tu?
- Sunt bine , poftim scrisorile !
- Mulțumesc ! Pa , Rick !
- Cu placere ! Pa !
Închid ușa și ma duc înapoi în Bucătărie . Beau din cafea și ma uit la scrisori . Taxe , curent , lumina etc . Dar mai este una și nu e legată de casă . E o scrisoare din New York . E adresa unei facultăți se pare ca . Ciudat , eu nu imi amintesc sa ma fi înscris la o facultate .  Probabil Rick mi-a dat scrisoarea altuia dar nu e asa , deoarece pe ea scrie numele meu : pentru Yvona Whalker. Ok , ciudat . Deschid plicul cu putina teama și citesc scrisoarea .
                                       Draga Yvona ,
Unul dintre agenții noștri te-a urmărit timp de vreme îndelungata și a observat ca ai niște abilitați înnăscute. Și da , a vazut și crima pe care ai comis-o . Dar nu te teme , nu vom spune nimănui , ne-am ocupat noi de cadavru . Acum sa trecem la subiect . STI tu , noi suntem o agenție se spionaj . Avem cei mai buni spioni din lumea întreaga și cum am vazut ce poti , am vrea sa ni te alături . Acolo te vom face mai buna decât esti.  Facultatea noastră e pe strada Parcului numărul 767 . A da , noi stam în New York. Ai aici un bilet de avion pentru clasa 1 . Speram sa vi .
                                           Cu drag , Directorul  Wood.
P.S: zborul e mâine .
Ok, ce naiba ??? Adică cum ma poate urmări ?? Ma uit in jur și nu văd pe nimeni . Al naibi ! Ăștia sunt foarte buni ! Deci ce fac ? Sa merg ? Sa nu merg ? Ah !! Probabil e o facultate buna . Cred ca voi merge . Trebuie sa merg . Adică e ceva la ce ma pricep . Da ! Voi merge ! Am observat ca mi-am terminat micu dejun si la fel si Pufy și Bella . Ma joc cu ei doi și atunci îmi amintesc de părinții mei si ca nu i-am sunat în legătura cu facultatea . Iau telefonul și o sun pe mama .
- Alo , mami ?
- Da , scumpo , ce faci?
- Foarte bine , tu?
- Pai , acum fac brioșe .
- Yum , mami , ști ca tot am căutat facultăți .....
- Da .....
- Am găsit una !
- Serios ? De medicina ?? O sa te faci doctor ??
- Nu !! E o facultate de .... Am ... Poliție . Nu pot sa îi spun mamei ca merg la una de spionaj , ca nu m-ar lasa.
- Oh , serios ?
- Da .... Și e în New York .
- New York ??!!
- Și mâine e plecarea .
- Mâine ?!
- Mama , scuze , dar pana la urma e viitorul meu .
- Oh , am sa vin la tine .
- Te aștept , pa !
- Pa .
Deci , părinții mei vor veni si ah !! Kai si Luna ! Trebuie sa le trimit mesaj . Iau tableta și le scriu . Sper sa vadă mesajele . Și se pare ca am noroc ! Vin si ei la mine !
După o ora apar părinții si prietenii mei . M-am îmbrac frumos , intr-o rochița vișinie ai parul prins coc .  Îi îmbrățișez pe toți apoi ne așezăm la masa și începem sa povestim .
- Si, Yvona , la ce facultate mergi ? Ma întreaba Kai .
- La una de poliție .
- Frumos . Dar unde vei sta ?
- Închiriez un apartament . Va rog sa aveți grija de casa si de animalele mele .
- Vom avea scumpo !
- Ah ! Sunt geloasa pe tine ! Intervine Luna .
- Nu ai de ce ! Tu mergi la medicina cu Kai , veți fi doctori . Câștigați mai bine ca mine .
- Probabil . O sa ne fie dor de tine !
- Si mie de voi ! Suntem o familie ! Dar ne vom vedea de sărbători , vacante și am sa va sun . Oricum putem vorbi pe videochat . Va fi bine , veți vedea .
După astea , ne-am îmbrățișat și apoi ne-am luat rămas bun . Ei au plecat iar eu merg sus sa fac un duș si sa îmi fac bagajul . Îmi pun hainele necesare și imi pun si tableta . Mi-am pus pe fotoliu hainele cu care voi merge mâine . Adică o rochie roșie și niște tocuri negre . Apoi mă bag în pat și aștept ziua de mâine . Pentru prima data in viața sunt asa de sigura pe mine . Sper ca nu m-am înșelat .

Hey!! Primul capitol , yey ! Sper sa va placa aceasta carte care va fi plina de acțiune Sa aveți o duminica liniștita .

I'm a SpyUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum