I'm a Spy

Capitolul 7: Evadarea

Inchid ochii încet , apoi ii deschid încercând sa mai rezist inca putin . Nu mai am mult aer si nu stiu ce sa fac . Nu vreau sa mor , nu acum .  Incerc sa ma zbat dar obosesc. Trebuie sa fie o cale , trebuie sa ies cumva de aici . Ma uit prin jur si vad ca mai jos , e o țeava ce are ceva ascuțit la baza . Cumva ma zbat si ajung acolo , întorcându-ma cu spatele si taiand sfoara de la mâini . Apoi o tai si pe cea de la picioare . Ah ! Ce bine ma simt . Dar nu mai pot rezista asa mult . Norocul meu ca am luat locul 2 la inot . Cred ca e de la lipsa de oxigen dar imi vine idea sa ma deșurubez ușa . Șuruburile par ruginite dar totuși imi trebe ceva cu ce sa le deșurubez .  Trag de țeava tare - tare pana ce o rup . Apoi mai inot putin pana la ușa si incerc sa deșurubez șuruburile . Incerc la unul si reușesc . Hm , e ușurel . Fac asa si la celelalte pana ce le deșurubez pe toate . Arunc țeava si lovesc ușa dar aceasta nu cade . Apoi o mai lovesc odată si tot nu cade . Ma duc pana in spate , inchid ochii si cu ultima putere lovesc ușa care cade in cele din urma si eu , alături de toata apa , ne împrăștiem peste tot pe hol . Ma izbesc de perete si iau o gura mare de aer apoi tușesc si tot asa .  Doamne , am reușit !  Trebuie sa ma ridic , dar nu prea pot .  Zâmbesc pentru ca am reușit sa scap de la moarte . Aud apoi niște voci bărbătești si pot vedea umbre . Ma panichez , pentru ca nu prea pot sa ma mai mișc , datorită durerilor . Apoi simt o mana rece care imi acoperă mana si care ma trage in peretele care pare sa aibe o camera secreta .  Cand ma întorc , vad o fata cu par lung si blond care are ochii de un verde închis .  Ma uit la ea cateva secunde pana cand reușesc sa spun ceva .
- Cine esti ? Spun printre pauzele pe care le fac ca sa iau cateva guri de aer .
- Stai calma , ma numesc Hope si sunt de partea ta . Nu am sa iti fac rau .
- De unde pot STI ?
- Tocmai ti-am salvat pielea .
- Da , doar ca sa ma atragi de partea ta iar apoi sa ma predai lor .
- Deșteapta fata esti , dar nu . Hm.... Chiar semeni .....
- Cu cine ?
- Tu esti Yvona Whalker , nu ?
- Da... Dar cu cine seman ?
- Cu nimeni . Las-o balta . Totuși imi placi . Adică ai reușit sa iesi dintr-o camera plina ochi cu apa si erai si legată . Wow , chiar esti născuta pentru a fi spion .
- Mersi .  Si acum ce facem ?
- Fugim de aici .
- Da , nu prea cred .
- De ce nu ?
- Trebuie sa il salvam pe Paul . Imi amintesc ca gorila a spus ca il vor tortura ! Poate fi mort ! Spun încercând sa ies cumva dar Hope ma prinde de mana .
- Ok , calm ! Stiu unde e Paul si tortura lui nu e asa gravă ca la tine . Nu e mort .
- Pai sa mergem !
- Nu îmbrăcata asa !
- Ce ?
- Ti-am adus asta . Spune si imi întinde un costum negru de spioni pe care si ea il poarta .
- Wow .....
- Imbraca-te ! Spune si eu ma îmbrac in el , lăsând hainele ude acolo .  Esti gata ?
- Acum ori niciodată .
Ieșim din pasajul secret si ne aflam dinnou pe hol.  Hope imi face semn ca trebuie sa mergem la stânga .  O urmez si ajungem in fata unui lift . Vreau sa intru dar Hope ma oprește si imi arata ca cineva va urca aici .
- Ce vrei sa fac ? O întreb in șoaptă .
- Haide sus .
- Sus ? Adică , pe tavan ?
- Da !
- Cum ?
Se aude un sunet semn ca cineva a ajuns la acest etaj . Din lift ies doua matahale care vorbesc ceva .
- Deci unde e băiatul ? Întreaba unul dintre ei .
- In camera 345 . Cred ca deja il torturează .
- Asa e . Sper sa moara la fel ca si prietena lui .
Sa moara ca mine ? Te rog , am reușit sa scap de acolo . Ce as vrea sa ii pun intr-o camera mai mica ca in cea in care am fost eu si sa ii leg si apoi sa dau drumul la apa . As mai Adauga niște șerpi veninoși , ca sa fiu sigura ca mor .  Simt o lovitura in umărul meu si imi întorc privirea spre Hope care imi face semn sa coboram ca cele doua matahale au plecat .
- Nu stiam ca (,) curele ne pot ajuta sa te ținem pe tavan . Spun coborând , Ținându-ma de firul gros ce pornește din curea si ajungând jos , pe tocurile negre .
- Bun deci unde e camera 345 ?  Întreb ștergându-ma de praful de pe umeri .
- Sus . Haide in lift . Spune si apasă pe butonul cu numărul 7 . 
Așteptam sa ajungem sus si eu ma uit in oglinda din spatele meu . Sincer , imi place ce vad . O fata tânara , frumoasa , îmbrăcata intr-un costum dintr-o piesa , de spion .  In plus mai am niște arme pe aici .   Sunt trezita de un Bep , in semn ca am ajuns la etajul 7 . Ușile se deschid si in fața noastră se afla un bărbat musculos si cu pălărie . Il recunosc ! El e el ce m-a închis în camera aceea si a dat drumul la apa ! Se uita șocat la mine .
- Ce ? Traiesti ? D-dar cum ? Se bâlbâie el .
- Am reușit sa scap , fraiere . Spun uitându-ma la Hope si amândouă se pare ca gândim la fel . Il pocnim direct in fața . Apoi eu il lovesc intre picioare si il arunc pe hol apoi fugim .
- Camera 340, 342....345 ! Aici trebuie sa fie !  Vreau sa deschid ușa dar Hope ma prinde si spune ca ar trebui sa ascultam mai întâi .
- Esti gata sa mori ? Se aude o voce puternica .
- Nu voi muri . Si cand voi scapa , iti voi trage doua in moaca ta de babuin!  Striga o persoana , fiind sigura ca e Paul . Râd putin apoi apăs pe clanța dar e închisă . Hm.... Ma dau in spate si lovesc ușa cu piciorul , aceasta căzând jos .  Paul si acel bărbat par surprinși la vederea noastră . Paul este legat de mâini si de picioare pe o masa .
- Tu ? Întreaba uimit bărbatul .
- Eu . Spun jucăuș .
- Dar cum ai.... Cum de inca mai respiri ?
- Datorită inimii si a plămânilor . Nu ai facut biologie la scoala ? A scuze , am uitat ca ai fost crescut la zoo , in cușca babuinilor .   Paul rade la auzul cuvintelor mele dar bărbatul mai are putin si scoate aburi pe urechi .
- Ha ha ! Ati ajuns prea târziu ! Paul va muri !  Spune si apasă pe un buton , Iar un laser roșu apare dintr-o mașinărie si imediat il va prăji pe Paul .
- Laser ? Asta e de moda veche . Pf , fraieri fara imaginație . Spune Hope pufaind ușor .  Sa trecem la acțiune . Ma ocup eu de matahala asta , tu salvează-l pe Paul . 
Dau din cap in semn ca da si apoi fac un backflip ca sa trec de matahala si ajungând la Paul .  Matahala a vrut sa ma prindă dar Hope i-a dat un pumn zdravăn in gura , scuipând sânge cu cativa Dinți .
- Yvona ! Exclama Paul . Ce ma bucur ca nu ai murit !
- Da , bine . Acum lasa-ma sa te salvez si pe tine ca daca nu , o sa ne lipsești .
- Pai atunci ajuta-ma ! Laserul se aproprie de mine!
- Incerc ! Spun nervoasa , încercând sa descarc cumva legăturile metalice dar nu pot .
- Mai repede ! Striga la Mine .
- Ah !  Mai taci ! Strig nervoasa .
- Se pare ca nu esti in stare sa ma salvezi . Pf.... Fetele .
- Ce ai spus ? Zic pe un ton mai ciudat , fierband de nervi .
- Ca fetele nu pot face nimic . 
- A da ? Zic lovind laserul si acesta tăiand legăturile metalice si eliberandu-l pe Paul .
- Mersi .
- Cu placere . Spun livingul in ochi tare .
- Au !
- Asta e pentru ce ai spus ! Zic plecând in stil diva la Hope care se pare ca inca se bate cu matahala .
- Ce ? Ai scăpat ? Ei bine , nu s-a terminat ! Va pot elimina pe toti . Bonus si blonda . Spune el căutând in buzunar după ceva . Am ... Unde e ? Am pus-o aici , ah ! Nu o găsesc ! La naiba !
- Cauți asta ? Spun arătând o mini-telecomanda .
- Cum ai luat-o ?
- Cand am facut backflipul .
- Da-o aici ! Striga încercând sa o ia dar eu o arunc jos , strivind-o si făcând-o fărâme .
- Poftim ! O poti lua de jos !
- Nu!! Te omor ! Dă sa ma sugrume dar eu ma aplec si apoi ma salt , lovindu-l in gat cu capul . Apoi il lovesc in Burta si ii dau cu piciorul in spate , împingându-l către Paul care il loveste in fata si il arunca pe jos .
- Trebuie sa plecam de aici ! Striga Paul .
- Dar daca au mai luat pe cineva ? Întreb eu .
- Nu mai e Nimeni . Am verificat . Acum e mai greu sa putem pleca . Cred ca ei stiu ca noi am scăpat . Zice Hope uitându-se spre ușa .
- Avem arme la noi . Deci putem iesi de aici .
- Da , haideți ! Spune Paul care iasă pe ușa , noi urmându-l . Fugim pe hol pana ce dam de cativa oameni . Nu par prea prietenoși . Unul dintre ei da sa ma prindă dar il prind de umăr si il lovesc in picior , apoi trântindu-l la pământ . Ceilalți ne ataca pe noi dar eu il mușc pe unul apoi lovindu-l intre picioare si aruncându-l de pe mine . Hope si Paul se descurca si ei .
- Haideți ! Strig făcându-le semn sa ma urmeze . Mai fugim noi ce mai fugim si ajungem in fata liftului dar alți bărbați ajung . Mama , aici nu au fete ? In fine , unul vrea sa ma înjunghie cu un cuțit dar eu ma aplec si apoi ii prind mana cu cuțitul , întorcându-io in asa fel in cat redusesc sa i-o rup . Il arunc il alt tip si amândoi cad , lovindu-se de zid apoi făcând contact cu podeaua de marmura .
Hope si Paul au iesit din marea de bărbați , numai eu am rămas . Dar cum au reușit ?
- Yvona ! Ii aud pe cei doi strigând reciproc , vrând sa vina înapoi după mine . Fug putin pana aproape de ei dar cativa tipi vin spre mine . Ma las sa Alunec jos , cu piciorul in fata , lovindu-l pe unul si reușind sa ajung la Hope si Paul .
- Fugiți ! Striga Paul arătând ca tipii fug după noi . Fugim putin pana cand imi dau seama ca avem arme .
- Stați asa ! Avem arme , nu ? Spun scoțând un pistol gros , mic si negru . Asta ce face ?
- Nu avem timp sa le încercam !
- O , Hope ! Avem ... Spun apăsând pe trăgaci si o plasa imensa ii înșfacă pe tipi . Wow ! Sa mergem !
Cum am ratat liftul , alunecăm pe bariera de la scări , apoi sărim si ieșim afara pe ușa . O baricadam si ne lăsam rezamati cu spatele de ea , suflând ușurați .
- Bun , cum ajungem la scoala ? Întreab eu .
- Nu ști.... Hope nu apuca sa termina propoziția cand o lumina alba isi face apariția si se aud sunete de elice . Ne uitam in sus si vedem un elicopter si auzim o voce .
- Urcați copii ! Sunt eu , Directorul școlii ! Spune si o scara cade in jos spre noi ca o cascada . Ne uitam unii al alții si eu ridic din umeri , apoi urcând scara . Ajungem in elicopter si ne îndreptam spre scoala , unde cred ca vom avea ceva de povestit .

Hey dragilor ! Scuze pentru intârziere dar am avut test la mate . Totuși , bucurați-va de acest capitol plin de acțiune . Astept comentariile bune/rele !
PS : in media Hope