Pe Aripile Cuvantului.

Pixul,foaia si versul.

Prin simpla ta absenta,ma faci asa nesigur

Prin simpla lor prezenta,ma simt atat de singur.

Bat pasu pe loc,simt cum trece timpu'

Nu fac nimic,mi s-a stricat ritmu' .

Alerg prin ploaie,car in spate o droaie

De amintiri,ravasite de timp,

Si le tratez ca pe niste gunoaie.

Ajuns un copil batran,

Sa ma tarasc,pana la capat de drum

Iar orice ating,arde pana ramane doar scrum.

Plamani imbibati in tutun,

In cap am o euforie totala,pun stop acum.

Pixule,tu ma omori,scrii cu al meu sange.

Filele fiind aripile mele de inger,

Ce agonie placuta,savurez fiecare secunda

Si astept,tacut,urmatoarea runda.

Totul trece,totul doare pe moment,

Inafara de rana de pe suflet,ce doare permanent.

Versule,tu imi dai viata,

Si paradoxal,imi omori fiecare speranta.