Pe Aripile Cuvantului.

Creat in Lumina, prins in Intuneric

Cand respir, lasa-ma sa fiu melancolic,

Cand iubesc sunt mai rau decat un alcoolic

Imbatat cu vise proaste si gin tonic,

Vorbesc singur si imi pun intrebari pe un ton retoric,

Dar astept in continuare un raspuns categoric.

Divinitate, m-ai creat,

Prin iubire m-ai blestemat sa fiu alungat,

Din propriul palat.

Si tot tu m-ai aruncat, pe Pamant, de fapt

M-ai trimis aici cu un scop bine definit, dar nu l-am aflat,

Ramas singur printre ingeri ieftini sa ma zbat in cacat.

Sa-ti salvez creatia perfecta,

Din frica ta sa nu afle ca-i defecta

Din frica ta sa nu afle ca exista ceva dincolo de privirea terestra.

Mi-ai dat aripi, si m-ai lasat sa aleg,

Iar eu, fiind defect, am ales corect,

Puternic, nemernic, coleric,

Creat in Lumina prins in Intuneric.