Pe Aripile Cuvantului.

Prin mine

Se spune ca doar durerea te inspira,

Cand te afli in momente unde nimic nu te mai mira

Si privesti totul cu dezgust si sila.

Totul incepe dintr-o tragedie,

Cand pui mana pe pix si scrii o poezie

In acel moment de slabiciune iti dai sufletul in chirie.

In interiorul tau e doar un poet de mahala,

Tipu e chiar nebun,calatoreste prin fiecare galaxie pe o stea

Si cica da din supernova in supernova s-o caute pe ea.

A avut totul,a ales sa fie nimic,un tampit ramas fara timp.

Te uiti in jurul tau,toti sunt doar o apa si un pamant,

De ce naiba sa fii tu ala care ramane sfant?

Bucura-te de viata,ca nu stii cate ai

Fa rai din ce ai,dar nu uita sa mai si dai!

Iar daca ti-se face dor de caldura,fa o plimbare prin iad

Pentru muritori doar jihad,

Pentru tine poate fii chiar cel mai frumos palat.

Ai ales sa dormi sub poduri,intre patru scanduri

E o viata in chin,deci iubeste ce ai ales,

Pana la urma,e singurul lucru din viata ta ce nu te priveste cu interes,

Si totusi,paradoxal,singurul lucru ce iti da un sens.