Pe Aripile Cuvantului.

Bla Bla

Ma doare sufletu cand nu pot sa scriu,

Nu ma simt eu,nu pot sa fiu.

Mi-am scos inima din piept,o storc in calimara

Imi rup cealalta aripa pentru ultima coala.

Imi place genul de fata care nu ma face sa ma gandesc la ea din prima,goala.

Am fost creat odata cu cuvantul,

Pus in carte cu scopul sa sparg randul,

Am tot zis ca plec,

Iar acum in viata ta am ramas doar cu gandul.

Ma simt batran,de cand apa si pamantul,

Am inceput sa zbor atunci cand m-a luat vantul

Ma vezi si recunosti vesmantul,

Si crede-ma,nu incerc s-o fac pe sfantul.

Stiu si eu cat ai suferit,

Ma gandesc mereu ca poate plangi,imi permit sa fiu ipocrit

Imi aduc aminte cum ai mintit si imi revin rapid.

Ma ridic.

Sparg fiecare zid.

Deja alerg,vreau sa ma intrec,

Timpul trece lent iar eu sufletul mi-l disec.

Nu am nevoie de tine,de voi,de noi,

Nu am nevoie de melodrame impartite la doi.

Am nevoie doar de un pix,de o foaia si de un vers sa-l scriu,

Ah,si o melodie vesela sa mi-o cantati peste sicriu.