Pe Aripile Cuvantului.

Simplu, fara titlu

Iubire, de ce nu mai treci tu si pe la mine? 

In forma ta pura, nealterata de lumea asta obscura?

Mereu cand te vad, esti intr-o forma superficiala,

Pe suflet imi mai pui o rana,

Ma faci sa cred ca lumea nu e reala, ca-i doar o panarama.

Da' gandul asta il trimit, si deja o vad cum se intoarce,

Si-mi aduce cu ea inima-mi plina de ace.

Imi spune ca nu-i place ce-a facut, sau ce face,

Spune ca nu vrea sa se mai joace,

Zambesc si spun sa-i dea pace.

Adevarul e ca nu am uitat-o, nici pe ea nici pe tine, nici pe el nici pe mine,

Simt cum incep sa raman fara cuvinte,

Noroc ca versurile astea le-aveam scrise de mult,in minte.

Am trait momente grele, m-am bandajat cu ura,

Momente cand acid era tot ce scoteam pe gura,

Chiar ma bucuram cand-mi simteam inima devenind dura,

Dar a fost doar un teatru, doar o facatura.

Sunt la fel de descoperit, ca prima data,

Nu mai sunt deloc ferit, am descoperit un ocean intreg printr-o balta

Departe de casa, aproape de tot ce ma apasa,

Inima mi-a devenit atat de oarba.

Inca simt, inca traiesc.

Inca respir, inca iubesc.

Va iert.