Amnezic

23 1 0
                                        


Ca o furtuna de zapada in mijloc de vara, asa ma loveste fiecare moment binecuvantat in care sunt blestemat sa-mi incurc poteca cu strada ta. Indiferent cat stau intins pe nisip si inecat in bere, oricat mi-as lasa ochii atintiti pe soare cat sa nu mai pot sa privesc in amintirile cu tine.. momentul cand te izbesti de privirea mea nu face altceva decat sa aduca cu el o rafala de zapada si dor.

Incepe usor, mai intai imi amortesc degetele si imi simt muschii mai grei. Si stiu, pur si simplu stiu ca urmeaza sa te vad. Cu fiecare pas ma aduci mai aproape de hipotermie si mai departe de persoana de care-mi e frica c-o sa devin. Gura incepe sa-mi tremure si pe buze mi se scurg toate lucrurile pe care nu vrei sa le auzi, incerc si incerc sa ma opresc dar tot ajung sa-ti vomit in fata toate sentimentele pe care le ascund in stomac sub alcool si fluturi morti. Mi-as scoate ochii cu furculita si ti i-as pune pe o farfurie, doar ca poate o sa privesti prin ei si o sa vezi cat de cacat e comedia asta second-hand in care ma impingi din simple gesturi inexistente.

Indiferenta glaciala, te caracterizeaza asta, si mi se pare ironic ca tocmai tu din toate fintele ce mi-au fost intiparite pe torace ai ajuns sa cazi atat de jos. Tocmai tu, sticla mea de rosu aprins ai ales sa te lasi bauta de ultimele sfarame lasate de mediocritate pe pamant. Te-ai transformat intr-o bere blonda fara alcool si-ti lasi cheita desfacuta de toate imitatile viselor pe care vrei atat de mult sa le ai. Mi se face sila, dar tot te-as bea cu aceeasi pofta. Asa c-o sa tin un toast. O sa ridic paharul amnezic umplut pana la refuz cu amintirile noastre in cinstea iubirii ce ai fost, in cinstea divinitatii ce am fost prin prisma ta.

Cred ca de asta ti-am cazut la picioare, de asta m-am legat de glezna ta de diavolita ca de-o ancora. Pentru ca in ciuda tuturor lucrurilor, tuturor sanselor si nesanselor m-ai schimbat. Ti-ai trecut mana prin coastele mele fara sa-ti pese sa faci curat dupa si mi-ai aranjat pieptul intr-un altar inclinat persoanei care n-ai avut tupeu sa fii. 

Pe Aripile Cuvantului.Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum