Anamerys: Fata de Foc

Anamerys

     Se trezi scuturată de spasme, frica fiind ca o gheară în pieptul ei. Când se opri din tremurat, văzu ca era înconjurată de familia ei: bunica, mama, tata, surorile și numeroșii ei frați. Începeau să îi pună întrebari, ca de obicei, însă ea doar stătea și se uita inexpresivă la tavan - nu le putea răspunde. Cuvintele nu voiau să îi părăsească gura, pur și simplu nu puteau. Așa că plecaseră cu toții și o lăsaseră cu spaima și coșmarurile ei, toți, mai puțin iubita ei bunică. Persoana pe care o iubea cel mai mult pe lume, singura care iși făcea timp pentru ea, numai pentru ea. Mama ei nu o iubea cel mai mult pe ea, dar se obișnuise. Aceasta nutrea cea mai mare afecțiune pentu Rhea, cea mai mare sora a sa, și pentru Mathius, fiul care va moșteni titlul de Lord, care va fi rostit alături de numele familiei. În ținutul lor, titlul de lord îl primeau primii fii ai familiilor, titlu ce le acorda putere, titlu ce oferea o rezonanță anume vorbelor rostite de ei. 
Când gândurile ce năvăleau în mintea ei se potoliseră, se întoarse cu fața spre bunica ei.

- Iar, copilă? spuse blând aceasta.
Anamerys o studie. Fața aceea atât de bine cunoscută...Însă ochii, ochii bunicii ei îi inspirau milă. Dar Ana știa că mila era ceva doar de fațadă; bunica ei nu voia să o sperie cu ceea ce simțea cu adevărat, dar ce credea? Credea ca fata nu iși dă seama că ceea ce visează seară de seară timp de doua luni, ceea ce o chinuie și ceea ce mulți nu iși pot explica, este mai mult decat un coșmar? Știa că este o profeție, ceva ce urmează să se întample. Însă nu poate face nimic, pentru că nici ea nu știe foarte multe. Nu i se arată întreaga profeție, se trezește mereu înainte să vadă creatura care ii inspiră o frica profundă, inainte sa vada ce făcea acea ființă, deasupra cui era aplecată.
La cei paisprezece ani ai ei, Anamerys era ageră la minte, trăsătura ce o va ajuta mult in regatul lor plin de oameni rai si fățarnici. O va ajuta sa supraviețuiască.
Știa de ce o iubea bunica ei asa de mult: erau la fel, amandoua aveau vise ce urmau sa se îndeplinească. Prima data pentru Ana a fost atunci cand a murit una dintre surorile ei. A vazut in seara de dinainte cum avea sa moara fata de cinsprezece ani: sfâșiata de un lup in pădurea din apropierea casei lor. Plecase singura să culeagă frăguțe, neînarmată, chiar daca știa ca pădurea e periculoasă.

Daca ar fi stiut ca era mai mult decat un vis...;
si-a dat seama numai cand a fost prea tarziu.
Păstrase tăcerea in legatura cu acest episod; nici macar Nana nu știa.

Isi daduse seama ca nu ii răspunsese bunicii sale.
- Da, Nana, iar.
- Nu fii speriata, copilă. Povestește-mi.
- Of, bunico, cum sa nu imi fie teama? In fiecare dimineata ma trezesc cu inima aproape sărindu-mi din piept! De ce a venit toata lumea aici, i-ai chemat tu?

Singura persoana care știa despre visele ei era Nana, pentru ca împărțea camera cu ea. Bineinteles, era inevitabil sa nu afle si ceilalti din casa, sa nu audă cum lovește tăblia patului de durere...dar cand se va duce sa mănânce le va spune ca a fost doar un coșmar.

- Nana, ei nu trebuie sa afle, nu-i asa?
Bunica ei s-a ridicat de pe scaunul de langa patul Anei, agitata.
- Nu trebuie sub nicio forma sa afle, Anamerys! Stii ce iti vor face daca vor afla?
Cand a vazut ca fata nu ii raspunde, si-a ridicat tonul:
- Spune-mi, stii?
Ana a tresărit. Bunica ei nu mai tipase niciodata la ea.

Inseamna ca e foarte important, se gândi ea.
- Ma vor goni?
- Te vor duce in fața regelui, Anamerys! Regele te poate trimite la Cercul de Foc, care este peste mare in Nord, unde sunt fete, femei, care au acelasi dar ca tine, sau te poate condamna la moarte daca ceea ce ii vei spune ca ai vazut i se pare amenințător. Ai vrea asta, copila?

Acum văzu dragoste in ochii bunicii sale, si in acel moment stiu. Stiu ca trebuia sa plece de acolo, sa nu isi puna familia in pericol.

- Voi pleca, bunico. De îndată ce mi se arată creatura, voi merge spre locul in care o voi găsi.

Bunica ei zâmbi.
- Si ce te face sa crezi ca o vei putea opri, Ana?

- Nu pot decat sa sper, spuse fata de paisprezece ani cu jumatate de zâmbet.

------------

Heei, aceasta este prima mea carte de acest gen si as aprecia o părere sau o critica care sa ma ajute sa îmbunătățesc ceva :)