Anamerys: Fata de Foc

Edwin Zantos

O privi pe fată și nu îi venea să creadă. Era posibil ca ea, la cei nici cinsprezece ani ai ei, să fie mai curajoasă decat a fost el la vârsta ei? Să se avânte singură în pădure, să plece spre Tomos?

Lupta se terminase în favoarea regelui. Au fost atacați de niște hoți și mercenari, nu mai mulți de treizeci la număr. Însă și de ai lui muriseră, iar asta îl durea - el conducea misiunea; spera să nu fie incidente de acest gen.

Îl văzu pe prietenul său cavaler cum se apropie.
- Șchiopătezi, Jorah, sau mi se pare?

- Nu mă mai dădăci atâta, Ed. Sunt om mare. Tu ești ok, fata?

- Da, nu a pățit nimic.

Privi abătut spre soarele care răsărea, iar prietenul său îi simți încordarea.

- L-am pierdut pe Kon, spuse acesta.

Edwin privi cavalerul, pe chip citindu-i-se tristețea.

- Trebuia să fie o misiune pașnică, fără incidente. Urăsc acest Tărâm, mă jur, Jorah. Am pierdut oameni, și pentru ce?

- Îmi pare rău să văd că viața în exteriorul cetății mele este mai dură decât mi-am imaginat.

Se întoarse spre glas. Fata s-a trezit. La sfârșitul zilei precedente, după ce a salvat-o și bătălia era terminată, și-au găsit alt loc de întins tabăra, deoarece soldații aveau nevoie de timp să se recupereze după lupta mârșavă din partea acelor trădători.

- Noaptea trecută ai adormit și nimeni nu ți-a aflat numele, domniță. Eu mă numesc Jorah.

- Îmi pare bine să te cunosc, Ser Jorah. Numele meu este Anamerys.

Edwin se arătă surprins.
- Anamerys Bwan?

Ea încuviință.

- Ce vă aduce pe voi în aceste zone?

- Dacă îți vine să crezi, mergem să o luăm pe Rhea, sora ta.

Anamerys părea speriată.
- De ce v-ați duce după ea?

- Umblă un zvon cum că ar trebui trimisă la Cercul de Foc, răspunse Edwin, fiind atent la reacția pe care o va avea fata.

Acum ea părea panicată chiar.
- Nu!

Văzu ca este studiată de cei doi bărbați.

- Adică...nu aveți de ce să mai bateți drumul până acolo. Nu are vise profetice. De unde ați auzit măcar asemenea prostii?

Edwin văzu că își impunea să rămână calmă. I se pare că încearcă să ascundă un anumit lucru.

- Anumite surse ale regelui susțin că este adevărat, iar noi am fost trimiși să vedem dacă este adevărat.

- Ei bine, nu este! Mai mult ca sigur un slujitor a crezut asta, dar totul a pornit de la mine!Când a murit una dintre surorile mele, aveam coșmaruri si țipam. Sigur asta e cauza!

Edwin îi aruncă o privire prietenului său. Acesta avea o față la fel de confuză ca și el.
Cu toată confuzia, Zantos nu putea sa nu o admire pe fată. Felul in care vorbea, siguranța prefăcută din vocea ei atunci când ceva nu era în regulă; era făcută pentru a conduce. Castel. Regat. Cetate. Orice.

- Ahm...nu contează. Regele vrea să se căsătorească cu sora ta, chiar dacă este o Soră de Foc sau nu.

Anamerys râse.
- Nu îmi vine a crede! Rhea va fi tare supărată.

- De ce? întrebă Jorah.

- Ea are deja un pretendent de care este îndrăgostită până peste cap.

- Cred că îi va plăcea să fie regină, zise Edwin.

- Mai bine decât să fie Soră la Cercul de foc, replică Jorah. Nu am înțeles niciodată de ce femeile care au vise profetice sunt numire Surori de Foc. Ce legătură au cu focul?

- Nu cred că e momentul să îți predăm ce nu ai învățat la școală, prietene.

Cavalerul râse.

- Nu ai pic de respect pentru cei mai mari ca tine, Lord obraznic.

Anamerys doar se uita la cei doi. Se simțea oarecum ignorată, însă nu știa ca Edwin nu o scăpa din ochi.

- Cum procedăm acum? a întrebat Anamerys.

Edwin a lăsat să îi scape un chicotit.
- Să înțeleg că ești deja implicată până peste cap în această misiune cu noi, tânără domniță? a întrebat acesta.

- Ba vezi să nu! Chiar vreau să imi văd sora regină.

Jorah a făcut aprobator din cap către Zantos, iar acesta a continuat:
- Mergem la castelul parinților tăi și îi informăm despre dorința regelui. Dacă sora ta decide să vină cu noi, avem de parcurs un drum de o săptămâna cel putin către Tomos. Presupun că vor veni și părinții tai cu noi pentru nunta. Deci, în cazul in care fundul tău cu sange nobil a încercat să fugă de acasă, ai încurcat-o.

Fata părea speriată.
- Nu! Trebuie să ne gândim la ceva! Am o sarcină de dus la capăt, iar părinții mei nu trebuie sa afle de asta; nu mi-ar da voie...

- Ce trebuie sa faci, mai exact? întrebă Jorah.

- Ahm...știu că trebuie sa merg către Tomos. Mai mult voi afla pe parcurs.

Edwin avea o bănuială despre această fată, însă își făcuse o promisiune în suflet că o va ajuta. Trebuia.

- Atunci tu o sa mergi in Tomos. Înaintea alor tăi.

Ea se uită cu ochi mari la el.
- Mă vei însoți?

- Doar nu te-aș lăsa singură...