Meeting Mr. Moore

Capitolul 6 - Anna

Am facut un dus suficient de lung incat sa imi mai alunge din emotii. Am imbacat o rochie flu-flu pana in pamant ce se strange putin sub sani , fara bretele crem. Parul l-am ondulat in valuri aurii, o pereche de cercei micuti, si un pandantiv simplu cu o cheie mica. M-am machiat discret cu fond de ten, rimel , tus si putin ir de buze transparent de capsuni. Am luat sandalele crem in mana si am deschis usa camerei.

Surprinderea imi acapareaza chipul cand observ holul delimitat de o parte si de alta de lumanari si un cavor rosu. Pe usa camerei lui era lipit un plic cu numele meu scris caligrafic.

Anna
Mi-ai spus ca am o sansa sa iti arat ce fel de persoana sunt. Cu aceasta mi-ai dat ocazia sa iti aduc zambetul pe buze in fiecare clipa. Zambetul acela ingeresc ca radiaza de bunatate, beatitudine , gratie, frumusete si caldura. Aura de perfectiune ce te cuprinde din toate partile te ridica la rangul de inger.
Nu sunt eu barbatul ce vede lumea ca pe o comoara, nu sunt eu cel care stie sa te faca fericita , cel fara de care sa nu poti respira. Sunt egoist, rau, puternic , mandru , superior , sunt intr-o continua cadere intr-un abis al singuratatii fara de fund.
Ingerul meu, doar tu imi poti da aripi sa ma ridic si sa ajung din nou de unde am pornit. Doar tu!
P.S: Urmeaza covorul rosu, luminat de lumanari!

James

Inima imi bate nebuneste si nu imi vine sa cred ca el a facut asta...pentru mine. Poate m-am inselat in privinta lui. Poate...chiar are o latura sentimentala. Doar "poate".

Pasesc pe covorul sangeriu pana ajung la scari. Imi incalt sandalele si cobor incet. Drumul de lumina continua pana afara din casa , pe nisipul fin. Drumul se continua pe malul marii , conturat de palpaitul plapand al lumnarilor. Vantul adie usor, aducan cu el briza sarata a marii. Reflexia diforma a lunii in mare e adusa de valuri spre mal, spargandu-se la fel de usor. Asa e si speranta omului...speri cu tot sufletul tau ca ceva sa se indeplineasca. Apoi...incet , incet speranta ta capata o alta forma ,umbrita de confuzie si credintele celor din jur pana ajunge sa se risipeasca si sa dispara asemenea valului care se sparge la tarm.

Pierduta in ganduri, abia acum observin pat de baldachin crem, cu panza lasata in bataia vantului ce plutea usor pe malul apei. James statea si imi zambea. Imbracat intr-o camasa neagra si blugi negri , ma face sa cred ca visez, ca tot ce vad e o naluca ce in curand se ca disipi in vant.

Dar atingerea mainii mele de mana lui, si sarutul tandru pe incheieturile degetelor imi sterge orice indoiala in privinta oricarui vis, sau oricarei aparitii fantomatice. Sunt aici, cu el. E cat se poate de real.

Nu scoate un cuvant si nu o fac nici eu. Linistea profunda si feerica ce domnea in jur nu era menita sa fie rupta.

Ma invita printr-un simplu gest al mainii sa ma urc pe baldachin si la fel face si el. Un intreg paradis al aromelor si mancarurilor fine imi sunt insirate in fata ochilor. James mi se alatura intre timp.

-Arati ...perfect! Esti atat de frumoasa! imi spune sorbindu-ma din priviri.

Rosesc puternic si imi las privirea sa alunece si sa pluteasca asemea valurilor.

-Anna...sopteste si imi ridica barbia cu degetele pana privirile ni se intersecteaza. Nu te rusina ca esti frumoasa.

-Eu...eu doar ...nu sunt obisnuita cu toate...astea! Spun si oftez lasandu-mi privirea din nou sa cerceteze cusaturile rochieie mele ce dansa dupa cantecul neauzit al vantului de iunie.

Se uita la mine cu o sclipire aparte in ochi. Dar si ea trece precum o vedenie si revine din nou la mina indescifrabila de adineauri.

Ce sa fi fost aia? Oare...nu, nu are cum! Uita Anna!! Asa ceva nu se va intampla. Dar se prea poate sa fj fost....sau mai mult ca sigur nu! I-ati gandul!